Albastru, galben și un strop de poezie
Am auzit că bucuria neîmpărtăşită moare de tânără
Am rămas în urmă cu poezia. Nu cu cititul, cu împărtășitul. Iar de la Anne Sexton am aflat că „bucuria neîmpărtășită moare de tânără.”. Vai.
Această scrisoare a început ca o notiță poetică destinată secțiunii Cafea și Poezie1, dar s-a lungit și a devenit un melanj de momente călătoare, așa că am decis să o împărtășesc cu toată lumea.
În mica vacanță de 1 mai ne-am refugiat puțin în Sarichioi. Așa cum unii dintre voi ați avut ocazia să aflați de pe chat, activitatea preferată a fost să stau pe malul lacului Razim și să citesc. Am avut la mine două cărți minunate: Poeme - Anne Sexton și Așa ceva nu ți s-ar putea întâmpla niciodată - Jon McGregor (proză scurtă).
Am și mâncat, doar nu se putea să citesc pe burta goală. Am poposit așadar la Taverna Le GaFish unde, în timp ce am așteptat o tavă mare cu pește, am contemplat cele două bărci scufundate în iarbă. Le-am desenat o dată, le-am desenat a doua oară, apoi mi-am dat seama că mă răscoleau la fel de intens ca un poem pe care îl citisem de dimineață. Așa că l-am scris și pe el în caiet.
Poezia e dărâmătoare, te previn. Peștele în schimb a fost picant și DE-LI-CIOS.
Pentru că am fost cu Ginger, am ales să nu facem plimbări cu barca pe apă, activitate care i-ar fi agitat prea mult inima lui șubredă. Am stat pe uscat și ne-am fâțâit pe lângă lac și prin sat, în căutarea caselor vechi, lipovenești.
În scrisoarea trecută te-am invitat la un joc de-a culorile, am reamintit tema și în chat, dar văd că nu ți-a plăcut ideea. Nu știu așadar cum a fost la tine, dar la mine a dominat albastrul și galbenul.
Pe drum spre casă am oprit să vedem un stejar remarcabil bătrân, aflat chiar la șosea, între Enisala și Babadag. Alex a făcut niște fotografii pentru mine, iar eu am rămas cu imaginea aceasta în minte, a peisajelor pe care lângă trecem uneori din mers, fără să ne scufundăm în ele. Nu mă lua în serios, sigur că m-am băgat până la gât în rapiță.
Dacă îți plac stejarii, află mai multe detalii despre ei în Bătrânii noștri stejarii - partea 1 și partea 2
Voi încheia tot cu Anne Sexton, o poetă care a abordat teme feminine, complicate. Viața ei dominată de depresie și încheiată abrupt nu a fost ușoară. Și totuși, în volumul citit, am găsit poate că singura poezie scrisă într-o notă mai optimistă. Oricine are nevoie de o astfel de dimineață, din când în când.
Dimineață binevenită E bucurie în toate: în părul pe care-l pieptăn în fiecare dimineață, în prosopul de la Cannon', proaspăt spălat, cu care-mi şterg corpul în fiecare dimineață, în capela ouălor pe care le gătesc în fiecare dimineață, în ţipătul fierbătorului care-mi încălzește cafeaua în fiecare dimineață, în lingura și scaunul care strigă ,,salut, Anne" în fiecare dimineață, în masa divină pe care-mi aşez argintăria, farfuria și cana în fiecare dimineață. Toate astea sunt Dumnezeu, chiar aici în casa mea verde ca mazărea în fiecare dimineaţă şi vreau, deşi uit adeseori, să mulțumesc, să fac mătănii lângă masa de bucătărie într-o rugăciune de sărbătoare în timp ce păsările sacre de la fereastră ciugulesc din cununia semințelor. Aşa că, în timp ce mă gândesc la asta, lasă-mă să-mi pictez un mulțumesc în palmă pentru acest Dumnezeu, acest râset al dimineții, ca nu cumva să dispară nespus. Am auzit că bucuria neîmpărtăşită moare de tânără. Poeme alese, Editura Tracus Arte 2019 Traducere de Cătălina Matei
Suntem cu toții mai îngrijorați ca niciodată. Eu m-am afundat în lucru, ca să nu mai am timp de gândit și panicat. E tehnica struțului în care mai am puțin și devin maestră. Nu îți recomand să mă imiți, poate că nu e bine nici așa. Îți doresc totuși să păstrezi un colț de mine deschis pentru bucuriile mărunte din jur. Ai simțit ce frumos au mirosit irișii și liliacul? Ai văzut bobocii de lișițe sau o broscuță ducându-și puiul în spate? Aștepți cu nerăbdare teii?
Pe mine m-a bucurat foarte tare că am reușit să termin de pictat jacheta cu cireșe despre care am povestit încă de aici. Nu e ceea ce am planificat - îmi imaginam că va fi plină toată cu cireșe, dar atât m-au ținut nervii, atât s-a putut. N-aș fi vrut să pun două poze la rând cu mine, dar trebuia să împărtășesc și bucuria asta. Altfel ai aflat de la început ce se întâmplă…
Pe tine ce te mai bucură, în aceste timpuri tulburătoare? Hai să facem schimb de inspirație, avem nevoie să ținem bucuria în viață.
Iar dacă te-a bucurat ceea ce ai citit și văzut azi, dă mai departe. Mulțumesc!
Dacă vrei mai multe poezii, le găsești în secțiunea dedicată, poți să optezi să le primești și pe mail, ai detalii și instrucțiuni aici. Dacă nu, toate poeziile (sau fragmentele din poezii) pot fi citite, fără paywall, la cafea și poezie. Tot acolo găsești și cele mai recente ilustrații pe care le fac pentru antologia poeziei de dragoste românești, în Observator cultural.
Anne Sexton lovește altfel în română. După ce te citesc aici, ajung târziu, în noapte, cu câte o carte veche pe care uit s-o mai las din mână sau micșorând bugetul cu noi comenzi online.😀❤️
Eu am fost pe unde am fost, dar de-o cherhana ca-n Delta n-am gasit pe nicaieri.