De ce cafea și poezie

De ce nu?

După un an de citit și împărtășit fragmente și impresii din poezii pe pagini din social media, locuri în care tot ce spui dispare cum a apărut, am decis că ar fi momentul să nu mai lansez bărcuțe de hârtie pe râul agitat al vocilor care se zbat să fie auzite. M-am gândit că pot avea lacul meu, înconjurat de copaci, un loc liniștit în care să plutească, fără să se piardă, frânturile de versuri și sentimente. Începând de acum, putem să ne luăm împreună o cafea și să ne așezăm la malul lui, când vrem noi, să căutăm și să găsim mai mult decât ceea ce credeam că vom găsi, în poezie.

De ce? Sau pentru cine e această secțiune nouă?

Pentru cine știe că are nevoie de poezie. Și pentru cine nu știe că are nevoie de poezie. De cafea avem nevoie (aproape) toți.

Sunt persoane care pot trăi foarte bine fără poezie, sunt conștientă de asta. Și eu am trăit fără poezie, aproape toată viața. Aș fi ipocrită să spun că mă pricep la poezie. Nu am creat această secțiune ca să demonstrez cât de cultă sunt. Am făcut-o pentru că nici eu n-am știut, când am început să citesc, cât de multă nevoie aveam de ea. În plus, totul a plecat de la cafea. Cel mai bun mod de a crea un obicei, așa cum probabil știi deja, e să-l asociezi altui obicei (preferabil unul care dă dependență, haha). De la începutul anului trecut m-am așezat pe canapea sau pe scaunul unei cafenele, în aproape fiecare dimineață, și am citit dintr-un volum de poezie - uneori mai puțin de 15 minute, alteori mai mult, dacă am uitat să mă uit la ceas sau am avut o cafea mai lungă. Așa s-a născut #cafeasipoezie, dintr-o curiozitate și dorință personală, combinată cu o mare plăcere zilnică. Era logic să se transforme într-o dependență.

Dacă nu bei cafea, nici asta nu e neapărat un impediment. Câțiva ani nu am băut nici eu cafea, deloc. Devenisem pasionată de ceai. Dacă n-ar fi apărut cafeaua de specialitate în lume, poate că secțiunea aceasta s-ar fi intitulat Ceai și Poezie. E foarte posibil ca uneori să scriu despre ceai și poezie, de ce nu? Încă îmi plac foarte mult și ceaiurile, singura problemă că e greu să găsești ceaiuri de calitate în România.

Dar da, sunt de acord, se poate trăi fără cafea și fără poezie. Vei găsi postările despre poezie printre scrisorile obișnuite, pe pagina principală Sub Copac, le vei primi și în căsuța de mail, dar poți totuși să optezi să te dezabonezi doar de la această secțiune. Instrucțiuni detaliate (în engleză), despre cum te poți abona și dezabona sunt aici.

Notițele din secțiunea Cafea și Poezie vor putea fi citite gratuit de toți abonații, asta nu înseamnă că nu voi aprecia oricând orice formă de susținere prin abonament, pentru tot ceea ce întâmplă Sub Copac.

Nu mi-am propus și nu vreau să promit o frecvență, presupun că voi avea ceva interesant cel mult o dată pe săptămână. Prefer să las pasiunea aceasta să existe fără presiunea pe care o pune un angajament, să păstrez spiritul poeziei: născută din trăire și inspirația momentului.

Poezia mi-a schimbat mult viața, în bine. Am avut și șansa de a ilustra o antologie de poezie de dragoste românească, cu o apariție în fiecare săptămână, în revista Observator cultural. Poți să vezi aproape toate ilustrațiile din această serie (au fost peste 50 în total) la mine în portofoliu. În plan personal, văd întotdeauna imagini și asocieri cu alte pasiuni pe care le am, atunci când citesc versuri. Să nu te mire dacă alături de poezii vei întâlni copaci, desenați sau fotografiați. Nu degeaba am creat secțiunea aceasta Sub Copac.

Te aștept așadar, mă bazez pe sensibilitatea, curiozitatea și dorința ta de a deschide ușa către o altă formă de exprimare și trăire.