Am reluat cu mai multă perseverență programul de plimbări pe soare, dimineața sau la un moment oarecare în timpul zilei, cu diverse treburi și pretexte. Nu știu dacă primăvara e de vină sau viața fără facebook, despre care am scris în scrisoarea anterioară, dar sunt sigură că iar m-am îndrăgostit. Ca și cum ar fi pentru prima dată.
Nu poți iubi doar o dată în viață și primăvara este cea mai bună dovadă. Nu știu cum face de e alta, de fiecare dată. Poate că sunt aceleași tufe de lângă bloc, cu frunzulițele lor fragede, același copac pe care îl vezi cum se îmbracă din ce în ce mai bine în haina de vară, aceleași magnolii și arbuști plini de buchete albe, galbene, roz sau mov. Poate e verdele acela strident pe care îl uiți când se transformă în verdele serios al maturității. Anul acesta primăvara este însă mai frumoasă ca niciodată. Și eu m-am trezit iubind ca niciodată.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Sub Copac to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.