Versuri și artă

Dinspre poezie spre artă și invers

După ce am trimis scrisoarea virtuală către Anne Carson și câteva scrisori fizice către abonații care mă susțin¹, m-am retras în cochilie. Am nevoie să stau mai mult eu cu mine, să mă concentrez la cartea aflată în lucru. Există o listă mai lungă cu subiecte despre care mi-ar plăcea să scriu, tânjesc să le împărtășesc, dar dacă mă împrăștii în prea multe direcții nu fac decât să pic în aceeași capcană pe care mi-am întins-o singură de prea multe ori, în ultimii ani. Va veni și momentul lor, îți mulțumesc așadar că ești încă pe aici și nu te voi lăsa să aștepți prea mult.

Astăzi vreau să exemplific, pe scurt, legătura dintre poezie și artă, în ambele sensuri.

De la versuri la ilustrații

Notam într-una din la fel de rarele intervenții de pe facebook despre o comandă recentă primită de la Cărturești și despre cât de important mi se pare să cumpărăm în continuare cărți, chiar și în limba engleză, din librăriile românești.

Mai spuneam și că, atunci când vine vorba de cărți ilustrate și romane grafice, preferata mea este micuța Cărturești & friends, de pe strada Edgar Quinet, în București. Intru acolo de fiecare dată când mă aflu în zonă, cu sau fără scop, ca să cumpăr sau ca să-mi clătesc ochii.

De acolo am ieșit și cu volumul acesta:

Sunt de mai mult timp interesată de volume ilustrate de poezii și mă bucur când mai adaug una la biblioteca mea. Am mai scris pe aici despre Frederico Garcia Llorca, despre antologia Doar o vorbă să-ți mai spun, fricile Ștefanei Mihalache, regretele Mairei Kalman sau dragostea la prima vedere, de la Wislawa Szimborska.

Julian Peters, autorul benzilor desenate din volumul de mai sus, poate fi urmărit și pe canalul lui de youtube, dacă vrei să vezi despre ce e vorba. Îl prefer în varianta pe hârtie și îmi place mai ales pentru că abordează o multitudine de stiluri. Pe substack îl urmăresc cu mare plăcere și pe Grant Snider, autorul newsletter-ului Incidental Comics.

În colecția de mai sus sunt multe poeme bine cunoscute, fiecare interesant și emblematic pentru vremea lui. Mi-am pus semn la Birches, de Robert Frost, iar mai jos transcriu un poem mai scurt de E.E. Cummings, menit să-ți aducă un zâmbet și să-ți deschidă inima.

may my heart always be open to little

may my heart always be open to little
birds who are the secrets of living
whatever they sing is better than to know
and if men should not hear them men are old
 
may my mind stroll about hungry
and fearless and thirsty and supple
and even if it's sunday may i be wrong
for whenever men are right they are not young
 
and may myself do nothing usefully
and love yourself so more than truly
there's never been quite such a fool who could fail
pulling all the sky over him with one smile

E.E. Cummings

De la pictură la poezie

A trecut ceva timp de când am citit WITH MY BACK TO THE WORLD, de Victoria Chang, un volum întreg inspirat de picturile geometrice și abstracte ale artistei Agnes Martin. Dacă nu știi, a face poezie inspirată de artă nu e deloc ceva nou și are un nume: Ekphrasis. Nu vreau să intru acum în detalii, am pus linkuri pentru ca tu să poți citi atât despre autori, cât și despre acest concept. Victoria merge însă mai departe de actul prin care ar descrie poetic ceea ce vede, se folosește de arta lui Agnes Martin pentru a sonda propriile sentimente, pentru a înțelege depresia și toate emoțiile copleșitoare care o însoțesc. Rezultatul este impresionant. Am exersat maniera acesta de a scrie și în clubul scrisorilor adevărate și a ieșit foarte bine.

"In every language, the heart can be in pain. But the heart doesn’t feel pain. It is not a small mammal. Tears do not come from the heart. They do not come from the eyes, or the body. They come from outside of us like time, from one large repository, which is why we cry when other people cry. In this way, tears are communal. We depend on each other for our sadness."

"Agnes said that solitude and freedom are the same. My solitude is like the grass. I become so aware of its presence that it too begins to feel like an audience. Sometimes my solitude grabs my phone and takes a selfie, posts it somewhere for others to see and like. Sometimes people comment on how beautiful my solitude is and sometimes my solitude replies with a heart. It begins to follow the accounts of solitudes that are half its age. What if my solitude is depressed? What if even my solitude doesn’t want to be alone?"

"Maybe every poem is an attempt to describe lightning. Maybe lightning can’t be described which is why there are so many poems."

Fragmente din WITH MY BACK TO THE WORLD, Victoria Chang

S-a întâmplat ca alegerile poetice de azi să fie în engleză, îmi cer scuze dacă nu te simți confortabil cu lectura în această variantă. Data viitoare promit că mă prezint cu fragmente dintr-o frumoasă antologie de poezie poloneză, în limba română. Asta imediat după ce voi face o listă cu cele mai bune piese de teatru pe care le-am văzut în prima jumătate de an. Are și teatrul poezia lui, nu?

Știu că nu multă lume citește poezie, poate și mai puțini sunt cei interesați de banda desenată sau ilustrație, așa că nu voi întreba dacă ai vreo carte preferată. M-aș bucura să-mi împărtășești numele ei, dacă există :)

Cu drag,

1. Dacă ai ratat scrisoarea în care ofeream un cadou abonaților cu plată și ești un astfel de „suporter” să știi că e încă valabil, nu a expirat propunerea mea, îmi poți scrie oricând. Sunt deschisă și la idei noi. M-am bucurat până acum să scriu scrisori, să ofer chiar și o carte. A fost o plăcere.