Am o perioadă complicată în care sunt nevoită să jonglez între proiecte și responsabilități diferite, toate combinate cu o oboseală inexplicabilă (mă rog, ar putea fi o explicație, una din două cel puțin, dacă adaug și personajul Hashimoto la suspecți). Mi-e greu să mai sar și de la un poet la altul cu aceeași frecvență, motiv pentru care astăzi aleg ceva din arhivă, un volum apărut anul trecut care mi-a plăcut foarte mult și care merită să existe și el aici, pe raftul cu poezii și cafele.
E vorba despre volumul Sunt liniștită, mi-e frică, de Ștefania Mihalache, publicat de Editura Paralela 45 și minunat ilustrat de Laurențiu Midvichi.
Mai jos reiau câteva postări de anul trecut, de pe facebook.
Trebuie să te împrieteneşti cu frica, Dar oare câți prieteni are frica? Pe toți cei cărora le e frică de ea Stefania Mihalache, Sunt liniștită, mi-e frică
Poți primi aceste notițe despre poezie și pe mail. Dacă nu ai primit, nu uita că trebuie să optezi pentru această variantă, ai detalii aici.
Iar dacă îți place, dă mai departe.
Citirea postarii tale mi-a adus putina liniste si o pauza intr-o zi stresanta. Multumesc, Roxana!