Dragă Anne,
Carson
Dragă Anne,
M-ai vrăjit. Am amânat să-ți scriu pentru că n-am știut de unde să încep, apoi am plecat puțin din țară, dar iată că am revenit și am știut. Am știut că m-ai vrăjit și am știut de ce am amânat. Citisem doar două dintre cărțile tale înainte de plecare. Între timp am terminat-o și pe a treia, iar lista operelor care ar continua această aventură e lungă.
Nu vei citi nici măcar scrisoarea asta, nici altceva scris de mine vreodată, iar asta mă eliberează de anxietate. Dacă aș crede că rândurile mele pot ajunge cu adevărat la tine, mi-ar îngheța creierul și mi s-ar topi mâna.
Am început cu AUTOBIOGRAFIA ROȘULUI, singurul roman în versuri tradus, deocamdată, în limba română. Nu știu de ce nu au ajuns mai multe dintre creațiile tale unice la noi pe rafturi, chiar nu înțeleg. Dar m-am resemnat repede și am căutat următoarele cărți pe care aveam să le citesc în original, în engleză. Poate e mai bine așa, poate cuvintele, așa cum le-ai conceput tu, sună cel mai bine în limba în care ai gândit. Sunt convinsă totuși că și traducerea făcută de Bogdan-Alexandru Stănescu e mai mult decât reușită. Las câteva mostre aici, poate voi convinge și pe alți cititori să se lase vrăjiți.
„Cuvântul fiecare a fost zvârlit înspre el și s-a destrămat în vânt. Geryon avusese mereu această problemă: un cuvânt precum fiecare, când se zgâia la el, se dezmembra în litere separate și dispărea. Rămânea un spațiu pentru înțelesul lui, însă unul gol. Literele propriu zise erau găsite atârnând de crengi sau de mobila din zonă. Ce înseamnă fiecare? o întrebase Geryon pe maică-sa. Ea nu-l mințea niciodată. Odată ce-i spunea înțelesul acolo rămânea. I-a răspuns că Fiecare e ca atunci când tu și fratele tău aveți fiecare camera voastră. S-a înfășurat în materialul acestui cuvânt puternic fiecare.” Anne Carson, Autobiografia roșului, Editura Trei, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu.
sau
Afară, lumea naturală se desfăta într-un moment de putere totală. Vântul șuiera deasupra pământului ca o mare și izbea colțurile clădirilor, tomberoanele goneau de-a lungul străzii după propriile suflete. Coaste uriașe de ploaie se deschideau în lumina unui fulger și se-nchideau pârâind la loc, făcând ca ceasul din bucătărie să hurducăie ca nebunul. Undeva se trântea o ușă. Frunzele rupte zburau prin fața ferestrei. Slab ca o muscă Geryon s-a ghemuit sub chiuvetă cu pumnul în gură şi cu aripile învelind scurgătorul de vase. Ploaia ce biciuia fereastra bucătăriei i-a trimis încă o frază de-a lui Herakles în minte. O fotografie e doar un mănunchi de lumină izbind o farfurie. Geryon s-a șters pe față cu aripile și s-a dus în sufragerie să caute aparatul foto.” Anne Carson, Autobiografia roșului, Editura Trei, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu.
sau
„Era anul când începuse să-şi pună întrebări despre
sunetele scoase de culori. Trandafirii
năvăleau
prin grădină spre el nechezând.
Stătea întins pe pat noaptea ascultând cum lumina
argintie a stelelor se izbea de
geamul ferestrei. Majoritatea
celor pe care-i intervievase pentru proiectul științific
trebuiseră să recunoască faptul că nu aud
urletele trandafirilor
arși de vii în soarele amiezii. Precum caii, spunea
Geryon, ca să-i ajute,
precum caii pe front. Nu, clătinau ei din cap.
De ce se zice despre firul de iarbă că e un fir? i-a întrebat.
Pentru că zbârnâie?
S-au uitat lung la el. Ar trebui
să intervievezi trandafiri, nu oameni, a spus profesoara
de științe. Lui Geryon i-a plăcut ideea.”
Anne Carson, Autobiografia roșului, Editura Trei, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu.
Cum nu mă puteam opri aici, am ales, aproape la întâmplare (deși cuvântul aproape nu e pus aici întâmplător), THE BEAUTY OF THE HUSBAND. Volumele tale sunt încadrate la poezie, dar ceea ce creezi tu e mai mult decât poezie. E emoție, e suferință, e exaltare și durere, e frumusețe, proză și poveste, toate aduse în fața cititorului cu mijloacele, minimalismul și metaforele pe care le poți găsi doar în poezie. Câteva „poeme” din această a doua carte se pot citi aici.
Spuneam că am plecat puțin. Am fost în nordul Danemarcei unde am petrecut câteva zile prețioase cu fata mea. Cu ajutorul ei am putut împrumuta, de la bibliotecă, WRONG NORMA - o serie de povestiri - poeme - eseuri „greșite” pentru că nu au o ordine logică, nicio legătură între ele, după cum zici tu. Eu spun că aș vrea să fiu capabilă de un volum așa greșit.
„Christopher Hitchens once said to me that having a child is like your own heart walking around in another body.”
Inima mea circulă acum prin Iutlanda, după cum ți-ai dat seama deja.
Revenind la călătorie, am obiceiul să caut poeți sau scriitori locali și să încerc să-i citesc, dacă nu înainte, măcar la întoarcerea dintr-o destinație nouă. Inutil să spun că am ales de data aceasta o autoare despre care nu știam multe, doar pentru că, pe spatele coperții, romanul ei avea această notă: „a true to life, deeply poetic novel that works in the same vein as Ann Carson….”. Acum înțelegi de ce spun eu că e vorba de o vrajă? Altfel cum puteam să pun mâna exact pe acest volum, într-o librărie literară din Aalborg?
Există și o ironie a sorții în toată magia asta. Poate nu știi, dar sunt mare admiratoare a festivalului de literatură din Danemarca, Louisiana Literature. Am fost pe acolo, o zi în 2024, full time în 2025. Anul acesta mijloacele mele financiare sunt limitate și sufăr îngrozitor că nu voi putea reveni, mai ales de când am aflat că ești printre invitați. Încă nu cred că mi se întâmplă asta și sper că se va produce o minune și voi fi acolo.
Până una alta mă resemnez cu o înregistrare minunată, un fel de performance și interviu în care citești unele dintre cele mai reușite piese din WRONG NORMA. Dau mai departe povestea, bucuria, lectura:
Și alt interviu, din altă vizită la Louisiana Literature:
Îmi voi comanda cât de curând și poeziile de Sappho în traducerea ta (IF NOT WINTER), dar și alte volume pe care le voi aștepta cu toată curiozitatea și bucuria de care sunt capabilă.
„Tuesday I became clouds. Possible a defensive measure - everyone loves clouds, they lift the heart, they lift the eye. Actually they lift the heart because they lift the eye. Cognitive scientists say that people place gods in the high blue sky because looking up causes a rush of dopamine in the brain. Yet clouds do more than draw your eyes upwards. They invent your imagination.”
Sunt vrăjită și sper ca vraja asta să nu piară. De când ai scris Lecture on the history of skywriting și ai povestit experiența ta de scriitor cu vocea cerului, am știut că imaginația va avea întotdeauna forma unui nor.
Îți mulțumesc,
PS: Dacă ai tras cu ochiul la această scrisoare și ești și tu vrăjit de Anne Carson, mi-ar plăcea să-mi spui ce ai citit și cum ți-a plăcut. Iar dacă ți-e dor de o scrisoare adevărată, poate te alături clubului, e în desfășurare chiar acum o amuzantă leapșă.