Mulțumesc mult pentru împărtășire. Rezonez, practic, cu tot ce spui și sper ca omenirea să renunțe în timpul vieții mele la a mai tăia milioane de brazi doar pentru idioțenii gen „așa e tradiția, maică, dacă nu miroase a brad în casă nu e crăciun”. De parcă industria de sinteză chimică nu ar fi ajuns, deja, de decenii capabilă să refacă „arome identic-naturale” cu toate varietățile posibile de conifere de pe planeta asta care abia mai suflă. :( :)
Îmi amintesc că în primii ani de viață mă trezeam și găseam bradul gata împodobit. Locuiam la parter, iar după ce ne puneau la somn, tata ajutat un vecin prieten îl introduceau pe fereastră, apoi îl împodobea. O percepeam ca pe un fel de magie că bradul apărea "din senin". Bradul și Sărbătorile pentru mine înseamnă strict și absolut familia. Când am plecat la casa mea nu am împodobit niciodată brad. Mă întorceam mereu acasă pentru asta. Acum îl împodobesc eu. Tot multicolor. iar unele decorațiuni dăinuie de vreo trei decenii și jumătate. Doar anul ăsta am trecut pe plastic dintr-o chestiune de comoditate. Încerc să mă țin deoparte cât pot când vine vorba de polemica cu tăiatul copacilor.
Noi avem un brad de plastic de minim zece ani. Mama s-a mirat: tot ala e? Parca e mai frumos!
E tot acela, iar decoratiunile au ramas si ele cam aceleasi. In fiecare an am o traditie sa cumpar un glob, o decoratiune, un singur obiect si nu neaparat mare si sclipitor ci care sa ma faca sa-mi aduc aminte de unde l-am luat, ce am simtit. Anul acesta am luat o stea din lemn, lacuita, legata cu o sfoara de canepa.
Miruna se bucura cand facem impreuna bradul si asta e tot ce conteaza, ea nu stie ca exista beteala mai scumpa sau mai fancy, ca bradul ar putea si natural, taiat de undeva sau mutat cu ghiveciul. E mai important sa fim impreuna si sa ne distram cand facem asta.
Si la fel de important e sa nu ne pierdem entuziasmul, sa cream atmosfera si sa fim parte din ea fie ca suntem cu familia restransa sau singuri sau cu prietenii. Am trecut prin toate ipostazele si de cate ori ma apuca "depresia sarbatorilor", mi-aduc aminte de copilarie cand lipseau destul de multe si-mi sunt datoare sa-mi fierb macar o cana cu vin si sa las linistea si impacarea sa ma cuprinda stand cu ochii in luminite :D
Mulțumesc mult pentru împărtășire. Rezonez, practic, cu tot ce spui și sper ca omenirea să renunțe în timpul vieții mele la a mai tăia milioane de brazi doar pentru idioțenii gen „așa e tradiția, maică, dacă nu miroase a brad în casă nu e crăciun”. De parcă industria de sinteză chimică nu ar fi ajuns, deja, de decenii capabilă să refacă „arome identic-naturale” cu toate varietățile posibile de conifere de pe planeta asta care abia mai suflă. :( :)
Sărbători fericite și ecologice, deci! Dixit. :))
Îmi amintesc că în primii ani de viață mă trezeam și găseam bradul gata împodobit. Locuiam la parter, iar după ce ne puneau la somn, tata ajutat un vecin prieten îl introduceau pe fereastră, apoi îl împodobea. O percepeam ca pe un fel de magie că bradul apărea "din senin". Bradul și Sărbătorile pentru mine înseamnă strict și absolut familia. Când am plecat la casa mea nu am împodobit niciodată brad. Mă întorceam mereu acasă pentru asta. Acum îl împodobesc eu. Tot multicolor. iar unele decorațiuni dăinuie de vreo trei decenii și jumătate. Doar anul ăsta am trecut pe plastic dintr-o chestiune de comoditate. Încerc să mă țin deoparte cât pot când vine vorba de polemica cu tăiatul copacilor.
P.S. Bradul tău îmi place
Noi avem un brad de plastic de minim zece ani. Mama s-a mirat: tot ala e? Parca e mai frumos!
E tot acela, iar decoratiunile au ramas si ele cam aceleasi. In fiecare an am o traditie sa cumpar un glob, o decoratiune, un singur obiect si nu neaparat mare si sclipitor ci care sa ma faca sa-mi aduc aminte de unde l-am luat, ce am simtit. Anul acesta am luat o stea din lemn, lacuita, legata cu o sfoara de canepa.
Miruna se bucura cand facem impreuna bradul si asta e tot ce conteaza, ea nu stie ca exista beteala mai scumpa sau mai fancy, ca bradul ar putea si natural, taiat de undeva sau mutat cu ghiveciul. E mai important sa fim impreuna si sa ne distram cand facem asta.
Si la fel de important e sa nu ne pierdem entuziasmul, sa cream atmosfera si sa fim parte din ea fie ca suntem cu familia restransa sau singuri sau cu prietenii. Am trecut prin toate ipostazele si de cate ori ma apuca "depresia sarbatorilor", mi-aduc aminte de copilarie cand lipseau destul de multe si-mi sunt datoare sa-mi fierb macar o cana cu vin si sa las linistea si impacarea sa ma cuprinda stand cu ochii in luminite :D
Sarbatori cu tihna!