Moșul vine Sub Copac

Un cadou pentru abonați

Aceasta este (pen)ultima scrisoare pe anul acesta și încep direct cu anunțul că Moșul a trecut pe Sub Copac și lăsat câte un cadou pentru toți abonații cu plată. Nu a putut să facă același lucru și pentru toți ceilalți, dar e o șansă de a câștiga ceva, dacă citești cu atenție. Țin să trag de clopoțel și să insist asupra faptului că toate detaliile organizatorice vor fi oferite la finalul acestei scrisori. Nu de alta, dar nu vreau să scape nimănui vestea și am nevoie de atenția ta și de răspunsuri pentru a duce gestul până la capăt.

Până una alta, mulțumesc mult pentru votul exprimat în scrisoarea din 4 decembrie. Voi răspunde cerinței de a scrie impresii de la bienala din Veneția și voi face tot posibilul să le public în ianuarie. De când nu ne-am auzit am trecut printr-o răceală urâtă și am lucrat obsesiv pe linogravură, o treabă care mi-a consumat mințile, nopțile și multă hârtie. Dar cred că sunt pe drumul cel bun și i-am dat de cap, tehnic vorbind. Ca orice alt meșteșug, se învață făcând și greșind. Nu mă așteptam să reușesc, dar am imprimat felicitări pentru apropiați și o lucrare–urare pentru abonații cu plată. Ambele au fost încă pe frânghii întinse prin casă, la uscat, până azi. Cam târziu, dar așa a fost să fie. Dacă tot începe Crăciunul din noiembrie, de ce nu ar continua și în ianuarie? O urare din suflet ar trebui să fie bine primită oricând.

Dezvălui deocamdată doar ilustrația dedicată abonaților cu plată, inspirată de locurile prin care călătorim și vremurile pe care le trăim.

Linogravură serie limitată, © Roxana Farca

Linoleul după care am printat și de ce am decis că am nevoie de ochelari cu lupă pentru următorul proiect.

Ideea care mi-a tot revenit minte în timp ce am lucrat la imaginea aceasta e că trecerea dintre ani e ca un pod care ar trebui să lege oameni, locuri și timpuri. Punțile sunt frumoase și necesare. Îmi doresc doar ca apele pe care le vom traversa în 2025 să nu fie prea tulburi. Și mai sper să avem mereu un copac pe aproape, sub care să ne putem adăposti, sub care să povestim. Acesta este mesajul și gândul cu care închei anul. Iar imaginea a fost inspirată de un loc real, din Treviso, ceea ce mă va transporta mai departe, în bibliotecă.

Tree Stories – Stefano Mancuso

Cartea aceasta m-a așteptat în Treviso. Pentru că orașul aflat atât de aproape de Veneția pare că aparține încă locuitorilor, librăriile care oferă literatură în limba engleză sunt puține. M-am dus țintă spre locul cunoscut, iar pe raftul cu volume în engleză era EA. Știi cum se întâmplă uneori, când o carte e așezată cu coperta spre spre tine, de parcă te-ar privi direct în ochi. Despre Stefano Mancuso aflasem din alte scrieri despre natură și era pe lista mea de autori pe care îmi doream să-i citesc. Surpriza a fost mare. „Tree Stories. How trees plant our word and connect our lives” e una dintre cele mai interesante volume cu eseuri inspirate de lumea plantelor, din tot ce am citit până acum. Mi-a plăcut pentru că face conexiuni și te trimite spre multe alte domenii, povestirile fiind cu adevărat povestiri, chiar dacă nu e nimic fictiv prin ele. Am aflat foarte multe informații fascinante: despre misterul care învăluie arborii care au purtat numele de „liberty trees”, despre orașele „perfecte” lipsite de vegetație și răul pe care-l produc ele, despre cum, în condițiile actuale de mediu, sunt slabe șansele să mai avem vreodată rafinamentul și sunetul inițial al viorilor Stradivarius, despre legătura străveche (poate cea mai veche) a bananului cu omul, despre cât de important se dovedește a fi un specialist în botanică în dovedirea unor crime sau despre copacii crescuți din semințe care au călătorit pe lună. Iar asta e doar puțin și foarte pe scurt. Ar putea fi o lectură foarte potrivită pentru vacanță, se citește ușor și da, te pune pe gânduri, dar într-un mod fermecător. Nu e tradusă în română, din păcate.

Răcită sau nu, am continuat proiectul pentru Observator cultural. La antologia poeziei de dragoste românești s-au mai adăugat doi autori:

George Bacovia - Decembre

Iustin Panța – Ce frumos arde focul tău

(de mâine dimineață la chioșcuri)

Probabil că toată lumea a auzit deja, dar trebuie să spun și eu că a apărut pe Netflix ecranizarea după „Un veac de singurătate”, de Gabriel García Márquez. Am văzut primele două episoade și mi se pare destul de bun.

Nu în ultimul rând, trebuie să mă laud și aici cu fata mea care tocmai și-a creat un colț al ei pe substack, Art & Coffee Corner:

Îmi place cum a început, scrie bine și cu umor, în engleză (ce bine că mai are încă până să poată fi fluentă în daneză!), dacă se ține de treabă are toate șansele să crească.

Pe 1 ianuarie se va împlini exact un an de când a părăsit cuibul. Am scris la începutul anului despre cum m-am simțit. Tot nu-mi vine să cred că e atât de mult, că e atât de departe. Anul acesta am refuzat să ornez sau să pictez un brad, așa cum am făcut în atâția ani. N-am avut putere. Îmi mai dau un an, să-mi revin. Oricum o vom lua din loc și ne vom petrece zilele de sărbătoare între Budapesta, Viena și Bratislava. La Viena ne vom întâlni pentru două zile și cu Petra, să improvizăm un Crăciun împreună și să ne bucurăm unii de alții, chiar și departe de casă. Mai am eu cel puțin două motive care mă duc la Viena, legate de expoziții noi, dar despre asta povestesc altădată. Una peste alta, e cel mai bun scenariu posibil pentru finalul unui an complicat.

Într-o perioadă în care credeam că nu mai vine nicio veste bună pentru țara asta, iată ceva ce merită întâmpinat cu aplauze. Preiau vestea așa cum a apărut pe pagina de facebook Rețeaua pentru Natura Urbană:

Mai departe ai detalii despre cum poți intra în posesia cadoului sau cum poți câștiga unul, dar nu închei chiar aici, Molusca va reveni Sub Copac cu urările de rigoare, în scurt timp.

---

Cadouri de la Moșu’

Am creat și imprimat o ediție limitată cu „Podul” (linogravură, vezi detalii tehnice la final), în semn de recunoștință, în special pentru abonații cu plată, cei care au avut încredere și au încurajat existența acestei publicații și în 2024.

Am câteva clarificări de făcut:

• cadoul este pentru cei care sunt încă abonați plătitori cu adevărat, la momentul primirii acestei scrisori, sper să nu fie cu supărare pentru cei care au primit acces gratuit din partea mea.

• mai mult ca sigur plicul va fi expediat în ianuarie, după ce mă întorc din vacanță. Vreau să mă asigur că ajunge în condiții bune și, cel mai important, că evităm isteria de Crăciun.

• pentru că am abonați atât din țară (alte orașe), cât și din străinătate, nu pot să acopăr costul de livrare. Pot să trimit prin curier (cu plata ramburs) sau pot să înmânez plicul personal, dacă se întâmplă să fii în București, tu sau cineva cunoscut. În cel mai rău caz putem apela și la Poșta Română, cu un grad asumat de risc – dacă se pierde nu voi putea face nimic. Și se întâmplă, am experiențe personale neplăcute.

• există și un termen de valabilitate: dacă până pe 15 ianuarie nu primesc niciun semn de la tine consider că nu ți-a plăcut ideea sau ilustrația și găsesc altă destinație pentru exemplarul tău. Nu-ți fă griji dacă nu-ți place, nu o iau personal, nu e nimic obligatoriu și fiecare are gusturile sau preferințele lui. Voi reveni totuși cu un scurtă reamintire în jur de 8 ianuarie, ca să fiu sigură că ai citit.

• cadoul meu poate fi pentru tine sau pentru un prieten / o prietenă / mama / tata / sora / fratele, oricine crezi că s-ar bucura dacă i-ai face un astfel de cadou.

• nu este înrămat, îmi spui dacă vrei să te ocupi tu de asta sau vrei să te ajut eu, contra cost, valabil tot în ianuarie.

• chiar dacă vei primi un exemplar și vei putea face ce dorești cu el, nu uita că nu poți reproduce sau multiplica imaginea, nu o poți folosi în alte scopuri șamd. Există legea drepturilor de autor care e valabilă și când nu o cunoști.

• nu uita să-mi dai și adresa ta (dacă nu o am sau dacă s-a modificat cumva între timp) în mesajul pe care mi-l vei scrie și în care, pe lângă adresă, îmi vei spune și cum preferi să procedăm cu expedierea. Apasă pe butonul de mai jos sau dă un reply la mail, dacă acolo ai citit.

Dacă nu ești abonat cu plată,

ai totuși o șansă. Te invit să scrii mai jos un comentariu în care să împărtășești cu mine gândul cu care vei intra în 2025. Ce-ți dorești, ce speri, ce vei încerca să faci la anul? Scrisoarea aceasta va rămâne deschisă și vei putea comenta până pe 15 ianuarie cel mai târziu.

Voi alege un comentariu prin tragere la sorți iar câștigătorul va fi anunțat după 16 ianuarie.

Aștept gândurile tale și ne auzim din nou cât de curând! Pregătiri cu spor și zile liniștite, pe cât se mai poate în perioada aceasta.

---

Detalii „Podul” – ediție limitată, numerotată și semnată, 13 exemplare cu noroc.

• Linogravură realizată manual după o placă săpată cu dalta în linoleum, imprimată la presă mecanică.

• Fiecare exemplar este unic, prin inevitabilele variații care apar în proces.

• Dimensiune: 20x24 cm fără ramă, aproximativ

• Hârtie Fabriano Rosapina sau Fabriano Unica, o hârtie de calitate foarte bună, fără acizi. Atât hârtia, cât și pigmenții folosiți contribuie la rezistența lucrării la lumină și la durabilitatea ei, nu se va îngălbeni sau decolora în timp.

Sper să îți placă și să te bucuri de cadoul meu!