E rândul meu să mă dezbrac

Dacă platanii au făcut-o, eu de ce nu

Dacă ești de câteva luni abonat, ai aflat deja că îmi place să trimit cărți poștale. Dacă abia ai venit sub copac (bun sosit!), poți arunca un ochi în articolul acesta sau chiar prin magazin, unde vei găsi cărți poștale și ilustrate de vânzare, create de mine. Nu uita să-mi trimiți adresa ta poștală, dacă ai ales abonamentul cu plată și vrei să fii pe lista mea de corespondență. Nu-ți fă griji, adresa o voi ști doar eu, nu o vând, nu o fac publică, nu te șantajez. Încă mai sper că pot câștiga din artă.

Uneori primesc și eu câte ceva în cutie. Nu-ți pot descrie încântarea! Poate ai aflat cum se simte, direct de la mine sau de la altcineva care ți-a trimis un gând pe această cale. Sigur că poșta nu mai e ce a fost, nici la noi, nici în alte colțuri de lume. Uneori se mai pierde câte ceva pe drum, dar iată, cărțile poștale trimise din Darmstadt și Nurnberg au ajuns, toate. Unele mai greu, una dintre ele aproape distrusă, dar au ajuns. Asta e cel mai important. Pentru mine, urmele care se adaugă prin călătorie, urme distructive sau discrete, sunt parte din proces și au un farmec al lor, pe care eu nu-l pot premedita. E o acceptare a imperfecțiunii și o renunțare la lipsa de control de care orice artist are nevoie. Și nu numai un artist.