20 de minute de artă pentru 10 ani în plus

Arta și longevitatea, partea I

Bun venit și mulțumesc tuturor celor care v-ați alăturat în ultima săptămână, cu sau fără plată. Pentru că sunteți aici și vă acordați timp pentru a citi și a vă expune la mai multe referințe și exemple din domenii artistice diverse, șansa voastră de a trăi mai mult și mai frumos deja crește. Ce promisiune mare din partea unei mici publicații pe internet! Dar nu mi-a venit această idee din vise și fantezii, ci din studii recente, articole și cărți pe care le-am citit, tocmai pentru că votul din sondajul de săptămâna trecută a înclinat către artă și longevitate.

Da, este. Subiectul e atât de amplu încât trebuie să-ți mărturisesc că m-am scufundat în el fără să știu dacă mă descurc să înot suficient cât să ajung la vreun mal, până la data expedierii acestei scrisori.

Nu e prima dată când vorbesc despre longevitate. Despre nevoia de bătrâni, stejari seculari și Muma Pădurii am scris în Bătrânii noștri stejarii. Despre terapia cu natură, m-am apropiat în Cărți și terapie cu natură. Spuneam atunci că mi-aș dori să existe și la noi prescripții medicale pentru o pauză de respirat, la umbra unor copaci, așa cum au început să apară în mai multe locuri în lume, o mișcare inspirată de băile de pădure japoneze (shinrin-yoku). Astăzi mă pregătesc să mai adaug și arta sau activitățile creative pe lista tratamentelor necesare pentru o stare de bine și pentru mai mulți ani de viață.

Rezultatul sondajului din ediția trecută m-a expediat direct în contul meu Audible, către o carte care mă aștepta acolo, deja descărcată: Your Brain on Art. How the Arts Transform Us, de Susan Magsamen și Ivy Ross. Din rândurile ei se desprinde ideea acestei scrisori și promisiunea că implicarea în activități creative, măcar ca privitor dacă nu ca executant, poate duce la o îmbunătățire semnificativă a calității vieții, a sănătății mentale și emoționale. Autorii demonstrează că arta, indiferent de abilități sau pregătire, contribuie la reducerea tensiunii, a stresului, a nivelului de cortizol și, dacă este practicată regulat, sporește anii de viață. În timp ce practicăm o activitate artistică, crește producția de hormoni și endorfine care contribuie la eliberarea și exprimarea unor emoții, se diminuează depresia, se îmbunătățesc relațiile, cresc imunitatea și abilitățile noastre de a face față la provocări.

Toate acestea îmi sună foarte cunoscut, doar că nu le-am asociat până acum cu arta, ci cu natura. Asocierea nu e întâmplătoare, încă de la primele pagini am aflat că natura e cel mai generos mediu, din punct de vedere estetic:

Nu trebuie să fii artist profesionist ca să beneficiezi de toate plusurile pe care le aduce creativitatea în viață. Sunt multe modalități de a fi creativ sau de a interacționa cu arta. Eu scriu destul de mult, desenez nu cât aș vrea, tricotez când citesc și notez în toate listele cu obiective și rezoluții că voi merge în fiecare săptămână la o expoziție.

Săptămâna aceasta m-am trezit cam târziu pentru a lua bilete la expoziția Efectul Picasso de la MARe, urmează să o văd imediat ce va fi posibil și abia aștept să revin cu impresii. Am avut de rezolvat niște probleme administrative și, chiar dacă timpul a fost limitat, am tricotat în timp ce am ascultat audiobook-ul și am desenat câte puțin, în fiecare seară. În weekend am răspuns unei invitații la o seară cu jocuri și am avut șansa de a juca din nou Dixit, după mult timp. E interpretarea mea personală, dar cred cu tărie că Dixit este un joc artistic în sine, pe cel puțin două planuri: te expune la artă, ilustrațiile lui fiind fantastice, și te obligă să fii creativ.

Pe ultima sută de metri, am văzut expoziția cu picturi inspirate de o rezidență la Balcic de la Elite Art Gallery. Există multă pictură clasică cu Balcicul de odinioară, găsești reprezentări în toate sau aproape toate muzeele de la noi. Am fost curioasă să observ și cum se vede acum micul oraș de la malul mării, din perspectivă contemporană, mai ales că s-a schimbat mult și nu mai are aerul de altădată. Ceva din romantismul lui prăfuit inspiră încă, se pare.

În ordine: Alexandra Floarea, Andreia Cișmașiu, Bogdan Sassu, Rodica Crîșmaru

Important pentru mine, din punct de vedere creativ, a fost că am ținut legătura cu una dintre cele mai frumoase comunități de pe substack,

DrawTogether

sau #DrawTogetherGUT - poate că cei mai bine investiți bani într-un abonament, până acum. Dintr-o temă recentă a reieșit anatomia de mai jos.

Ce-am făcut eu într-o săptămână e doar puțin din multitudinea de activități ușor de abordat de oricine, pentru a a aduce mai multă artă și creativitate în viață. Sunt perioade în care am senzația că arta mă omoară încet și că nu face decât să-mi amplifice stresul, anxietatea sau sentimentul de neputință. M-am gândit la asta și-ți voi explica imediat de ce cred că mi se întâmplă asta, contra tuturor argumentelor științifice care vin în susținerea unei practici creative. În cele ce urmează am pus cap la cap experiența personală cu informații recente din neuroștiințe și descoperiri mai vechi despre flux sau despre găsirea unui sens în viață. Și am o listă lungă cu idei ușor de pus în aplicare, dacă simți că ai vrea să faci ceva, dar nu știi ce.