Trandafirul deșertului din Socotra

Cum să fii gras, frumos și înfloritor chiar și în cele mai neprielnice condiții

Cum să fii gras, frumos și înfloritor chiar și în cele mai neprielnice condiții!

Cei slabi vor să mai pună niște forme pe ei. Cei plinuți ar da cu drag din kilogramele lor dacă ar putea. Mă aflu în a doua categorie și, chiar dacă viața mea s-a schimbat după ce am renunțat la gluten și la lactate, tot mă mai uit cu ochi critic la rotunjimile care nu m-au părăsit de tot în nicio dietă. Privind fotografiile cu trandafirul deșertului, din Socotra, am râs și mi-am spus: iată o plantă alături de care par suplă! Iată cum natura se rotunjește când are nevoie și devine mai puternică și mai sănătoasă într-un mediu ostil! Îmi place deseori să mă compar cu un copac - atunci când nu sunt melc. De data aceasta mă întreb: ce-ar fi dacă nu aș fi un copac, ci o suculentă?!

Ediția de azi este inspirată de trandafirul deșertului din Socotra. Dar nu trec mai departe înainte de a ura bun venit noilor abonați și a-mi exprima recunoștința pentru cei care au ales varianta cu plată a abonamentului. Alegerea și gestul vostru mă încurajează și mă ajută cu adevărat să merg înainte.

Pentru toți abonații, fac mai întâi o trecere în revistă prin săptămâna care a trecut de la ediția anterioară.

Ce-am mai făcut și ce-am mai văzut

Un atelier

Duminica trecută am fost la un atelier de sticlă, un frumos cadou pe care l-am primit în iulie, de ziua mea. Cristina Ilinca este artist sticlar, un talent pe care l-a identificat și educat abia în jurul vârstei de 40 de ani. Parcă mai știu pe cineva care a dat examen la UNARTE la 46 de ani. Revenind la sticlă, pentru că tot vorbim astăzi de copacii sticluță, am fost împreună cu Alex și Petra la atelierul ei din comuna Ion Luca Caragiale, Dâmbovița, unde am ales să învățăm ceva despre prelucrarea sticlei la rece. Ne-am simțit foarte bine și am plecat de acolo cu idei și cu o mirare: ce ușor se poate tăia și recicla o sticlă! Și câte sticle de vin am aruncat până acum, vai! Vom fi mai atenți de acum înainte. Mai jos îți arăt ce-am reușit să facem în doar 3 ore, perioadă în care ne-am dat timp și să vorbim, să bem un ceai în grădină, să mâncăm struguri parfumați și să mângâiem un câine.

Două filme

Pentru că nu suntem totuși plante și ne dorim să știm cum am putea trăi mai bine, mai sănătos și, de ce nu, mai mult, îți recomand documentarul de pe Netflix, „Live to 100, secrets of the blue zones”. Nu am văzut încă toate episoadele, dar până acum mi-a plăcut foarte mult și pot spune că am înțeles câteva lucruri importante din experiența centenarilor și a stilului lor de viață. Am și eu în cap, dincolo de ceea ce se prezintă în documentar, câteva exemple de artiști longevivi, cu stiluri diferite de viață, pe care nu știu exact ce i-a ținut activi atât de mult, dar sper ca răspunsul să fie arta. Mi-ar plăcea să documentez asta, măcar pentru a demonta în capul meu mitul că artiștii trăiesc flămânzi și mor repede.

La cinema am văzut „Zăpadă în august” și am plâns ca un copil. Povestea de bază e simplă și s-a mai regăsit în nenumărate filme, dar e atâta sensibilitate în felul în care e înfățișată încât pur și simplu nu m-am putut stăpâni. Singura problema pe care am avut-o e că s-a aprins lumina în sală și eu tot nu mă puteam opri. Sunt ușor impresionabilă, nu te speria, nu toată lumea bocește la o poveste de dragoste cu final tragic. În rest filmul e pe gustul meu, nu aleargă camera de colo colo, cadrele sunt minunate, pasul e lent și rămâne timp și spațiu pentru empatie și emoție. Sunt curioasă dacă l-a mai văzut cineva și cum l-a perceput.

Trei expoziții în București

La Institutul Italian de Cultură din București am văzut expoziția „Calvino Imaginar”, un proiect COMICON, cu benzi desenate inspirate de opera scriitorului. Dacă îți place genul și te interesează și pe tine colaborarea dintre literatură și arte vizuale, o poți vedea până pe 8 octombrie 2023.

Galeria Posibilă a lansat ieri publicația „Folosirea Peisajului”. Am aruncat un ochi în carte, pare interesantă, poate o adaug la un moment dat în biblioteca mea.

Tot ieri am ajuns și la vernisajul expoziției lui Ciprian Antoci, „Vizibil / Invizibil”, la Kulterra Art Gallery. Mi-a plăcut mult, și ce-am văzut, și spațiul galeriei, și atmosfera. Se poate vizita până pe 17 octombrie 2023.

O pădure, parcă special pentru mine….

Mirări și povești din natură

Desert Rose - Adenium Obesum subsp. Socotranum