Au trecut prea repede cele două săptămâni de la ultima scrisoare. E drept că cinci zile s-au „consumat” în laguna Veneției și în vecinul Treviso, apoi vreo două - trei în mlaștina în care mă afund de fiecare dată când revin dintr-o deplasare, oricât de scurtă. În timpul rămas abia dacă am reușit să pregătesc articolele pentru LumeaMare. Și pentru că atunci când ești strâns cu timpul e musai să se întâmple ceva care să-ți demonstreze că poate fi mai rău, săptămâna trecută am avut o surpriză extrem de neplăcută.
Într-o seară am descoperit că pe blogul LumeaMare se instalase, vesel și colorat, un cazino. Preț de câteva ore am crezut că asta e, munca mea de paisprezece ani s-a dus hop’așa, ca banii la ruletă. Și eu nici măcar nu m-am distrat jucându-i. Din fericite a existat un final fericit, nu s-a pierdut nimic și sunt foarte recunoscătoare echipei de la Singa pentru cât de repede s-a rezolvat problema.
You believed that no harm would reach you, because you were protected, not by angels, but by laws of probability which stated that really bad things happened not very often, except when they did.
citat din The Seven Moons of Maali Almeida, de Shehan Karunatilaka, o carte teribil de bună pe care o citesc acum. Se găsește și tradusă.
Acesta este motivul pentru care astăzi te invit să citești prima parte a impresiilor din Veneția, pe LumeaMare. Nu-ți fă griji, site-ul e mai curat decât a fost de vreo doi ani încoace, așa că nu pățești nimic dacă intri să citești. Sper să îți placă.
Veneția ca pădure
Pentru că pe LumeaMare e deja un jurnal cu impresii personale de vacanță, însoțite de desene și fotografii, nu mă repet aici. Nu am pomenit totuși nimic despre pădurea care se află sub oraș. Toată lumea călătoare știe deja că Veneția se sprijină pe un număr enorm de stâlpi pietrificați, la originea lor arbori cu lemn dur și rezistent la apă, cum e stejarul sau zada, despre care am și povestit în scrisori anterioare. Și sunt mulți, am citit undeva că numai sub Palatul Dogilor ar fi zece mii. Nu încetează să mă uimească minunea aceasta, de fiecare dată când ajung în lagună. Dacă ar fi vorba de un sat cu căsuțe de lemn, poate nu m-aș mira atât. Dar Veneția e orice numai cătun nu. Toate palatele acelea monumentale, cu mozaicurile și marmura lor, toate străzile, podurile, canalele, piațetele, piatra, cărămida... cum e posibil, cum a fost posibil?
Veneția nu e doar construită pe o pădure răsturnată, așa cum se spune. Veneția e o altfel de pădure prin care te rătăcești de plăcere și rătăcitul e mai bun mod în care o poți vizita.
Îți mai împărtășesc și faptul că de data aceasta am ales o cazare în mijlocul orașului, la câteva minute de podul Rialto sau de Piața San Marco. Avantajul extrasezonului, cu prețurile lui mult mai bune. Am simțit cu totul altfel viața, într-o Veneție mai liberă ca niciodată. Am tras frigul în apartamentul închiriat (sub pretextul că legea impune un maxim de 21 de grade în locuință), am cumpărat pește și fructe de mare de la piață, am văzut cum se colectează gunoiul, cât de repede se acționează când vine acqua alta, cum beau venețienii cafeaua împreună cu porumbeii sau cât de serios e tratat momentul pentru aperitivo. Vei găsi imagini și desene pe LumeaMare.
Va exista și o continuare la escapada din Veneția, acum e disponibilă doar prima parte. Voi reveni și eu pe aici cu vești când e gata partea a doua și cu o scrisoare despre brad, ca să rămânem la tematica de sezon.
Acesta este ediția Sub Copac cu numărul 20
E o dublă sărbătoare pentru că acum un an, pe 5 decembrie 2022, am pus invitația Sub Copac în ghetuțe. Ne-am strâns până acum 159 de abonați, din care doar 6 au ales să plătească pentru ceea scriu. Crește greu povestea aceasta, iar interacțiunea e la minim, încă nu-mi dau seama dacă asta se întâmplă pentru că am subiecte plictisitoare, dacă temele lansate de mine nu au stârnit niciun fel de dorință de a comenta sau dacă mulți dintre abonați nu s-au prins încă unde e chat-ul și cum funcționează acesta. Substack nu e o platformă foarte cunoscută în România, dar e extrem de ușor de folosit și eu am încă speranță că am făcut bine când am ales-o. Îmi place mult conținutul pe care-l găsesc și citesc pe aici, apreciez autorii și artiștii care au optat pentru această variantă de a comunica. E mult peste alte canale, calitativ vorbind. Poate fac la un moment dat o listă cu publicațiile mele preferate, dar vreau să le includ și pe cele românești și mai am nevoie de puțin timp să le înțeleg.
de la , a făcut la un moment dat o listă, par multe, dar nu sunt toate cu adevărat active, așa cum a scris și el. Sunt un punct de început, dacă vrei să arunci un ochi.Pauză de la facebook
Apropo de canale pentru social media, în luna decembrie am decis că îmi iau o pauză de la facebook și instagram. Nu a fost ușor, în primele zile încă îmi aluneca degetul pe ecranul telefonului, în direcția cunoscută. Am avut totuși grijă ca anumite aplicații să nu mai fie la îndemână. M-am obișnuit și, chiar dacă îmi lipsesc notificările legate de anumite evenimente pe care e posibil să le ratez, mă simt mult mai bine. Oricât am lucrat eu cu mine și oricât de matură se presupune că ar trebui să fiu, mult din ceea ce se întâmplă pe facebook îmi alimentează emoții pe care îmi doresc să le evit, o perioadă. Bula mea e una destul de cuminte, dar mă obosește parada de postări lipsite de substanță, mă irită faptul că nu pot să văd ceea ce m-ar interesa cu adevărat și mă copleșește aglomerația de informații. Nu neg faptul că multe postări sunt interesante, dar nu pot digera atât și nici nu vreau să aflu tot ce mișcă pe lume. Am atâtea cărți de citit, îmi e mai mult decât suficient! Probabil că voi reveni în ianuarie, dar până atunci mă bucur de liniște și parcă sunt deja mai împăcată cu mine și gândesc mai limpede. Rămâne de văzut dacă e doar o iluzie, voi reveni cu concluzii la începutul anului 2024.
Mă apropii de final și te mai invit o dată să citești scrisoarea anterioară, dacă nu ai făcut-o deja. Încă ar fi o bucurie pentru mine să primesc recomandările tale de cadouri sau artiști. Am dat ieri o tură pe la târgul de Crăciun de la București și m-am îngrozit. Ori n-am avut eu starea de spirit potrivită, ori e cel mai prost de până acum. Atârna un aer penibil în jur, ceva de speriat. Săptămâna viitoare dau o fugă și la Noel, măcar acolo știu că văd și lucruri deosebite, chiar dacă nu-mi permit să cumpăr prea mult. Alte idei poate vin de la tine. Comentariile sunt deschise, chat-ul plânge după tine.
Această ediție Sub Copac e gratuită, poți să o dai mai departe sau să te abonezi pentru a avea acces integral la edițiile viitoare și la arhivă. Îți mulțumesc!