Spre insulă

așa grăit-a Roxana

Luna aceasta a fost destul de aglomerată aici, Sub Copac - v-am zăpăcit cu frunze, cărți și poezie, aș fi putut să mă retrag pe o insulă în tăcere, fără să mai zic nimic până în octombrie. Mă pregătisem și de o nouă scrisoare cu desene și scene amuzante din viața mea, dar n-am avut timp și n-am depășit faza de schițe. Nu-i nimic, am la ce să mă întorc în octombrie.

Când spun de insulă nu glumesc, azi am pornit spre Samothraki, o insulă grecească la care am tânjit să revenim întotdeauna, n-am reușit și au trecut aproximativ 20 de ani de la prima vizită. E prima vacanță din anul acesta în care mergem să ne odihnim și să ne bucurăm de aerul și culorile Greciei, fără muzee mari, fără expoziții, fără vreun festival, fără o listă, doar noi doi, cățelul și… arta / literatura la pachet, că nu se poate altfel. Ca să înțelegi ce spun, te las să vezi cu ce începe bagajul meu:

Bagajul meu nu începe niciodată cu hainele. Înainte de orice, mă întreb ce materiale de desenat îmi iau și ce cărți de citit. De cele mai multe ori sfârșesc prin a căra mai mult decât am nevoie, mai ales când vine vorba de creioane, acuarele, linere și așa mai departe. Dar sigur nu uit un jurnal special pentru călătorii, măcar o carte scrisă de un autor din țara respectivă și ceva de ascultat, pentru serile în care ochii îmi sunt obosiți sau pentru mașină, unde nu pot citi.

Din ceea ce vezi în imagine, am citit deja Platanii din Samothraki, de Ștefan Manasia (pe care l-ai putut auzi aici), o povestioară foarte plăcută care m-a ajutat să intru în starea și atmosfera insulei. Am descărcat apoi Odiseea și am ales prima traducere (în engleză) făcută de o femeie. Sunt încă la o introducere foarte bună care durează mai mult de 3 ore. Despre Kazantzakis nu mai povestesc, aveam cartea asta de ceva timp în bibliotecă și abia așteptam să am o scuză bună să iau de pe raft.

Înainte să plec mai profit de prezența ta aici ca să mă laud cu ultima ispravă, un nou articol în revista Observator cultural. E despre expoziția David Hockney, dar și despre un copac anume pe care îl cunoști deja, dacă ești de mai mult timp alături de mine. Sper să cumperi revista și, dacă nu reușești, să citești când va fi disponibil pe site, voi adăuga la un moment dat un link.

Repet îndemnul de a cumpăra reviste. Eu cumpăr chiar dacă pot oricând să primesc măcar un exemplar gratuit. Și vreau să încurajez pe toată lumea să facă la fel. Există publicații bune pe piață, sunt puține, nu sărăcim dacă investim în ele și le oferim mica noastră susținere. Există foarte mulți scriitori excelenți care publică în paginile acestora, așa cum își publică propriile romane sau cărți: pe bani puțini, cu speranța că vor ajunge la mai mulți cititori. Și cărți scrise de autori români ar trebui să achiziționăm și să citim mai cu spor. Nu trebuie să ne placă toți, dar sunt suficient de mulți încât să îi căutăm și să îi găsim pe cei cu care putem rezona. Abia apoi să ne plângem că nu ne merge bine, că moare piața de carte, că nu face nimeni nimic. Hai să facem noi primul și cel mai necesar gest: să susținem și să citim autorii români.

[Așa grăit-a Roxana, înainte să evadeze spre Grecia. Puțin, numai puțin, revin.]

Până atunci, tu ce scriitor / scriitoare din România preferi? Ce ai mai citit anul acesta și ți-a plăcut sau nu? Lasă un comentariu, hai să facem împreună o listă.