„mi s-a mărit orizontul unde în sfârșit îl văd pe celălalt corpul meu e doar un mecanism care mă duce spre hrană sunt o poezie înfometată o inimă în limb în care te-am găsit adult stăm așezați pe podeaua rece și ne e cald te privesc și îți zâmbesc din obraji ne curge mierea din păr se desprind mirodenii pieptul nostru vede dincolo de bariere cu încredere pășim spre nemurire ca un spotify nelimitat de suflete închide ochii și respiră calm șoptește-mi care e cea mai frumoasă amintire din copilăria ta și-o să-ți spun cine sunt când nimeni nu se uită” din Ludmila răstoarnă munții, Casa de Editură Max Blecher
Pe Lena Chilari (n. 1995, Moldova) am avut ocazia să o văd performând la SWORDS - Spoken words sessions, un eveniment în care se citește poezie și în care Lena a arătat că trăiește din plin ceea ce scrie, că prezența ei este o forță, nu numai pe hârtie. A fost un spectacol!
Cu câteva poezii în urmă am promis că arăt și cum reușesc eu un espresso bun acasă, fără să am un espessor adevărat. Se întâmplă cu ajutorul jucăriei din imagine, pe numele ei Wacaco Nanopresso. Rezultatul e cel mai aproape de ceea ce poți bea într-o cafenea, avantajul e că-l poți lua cu tine și la drum, dezavantajul e că nu vrei să împarți o porție cu nimeni și ca să o faci pe a doua trebuie să cureți și să o iei de la capăt.
„... sentimentul de vină e o piatră care îți intră în papuc peste care pășești atât de mult fiindcă refuzi să o scoți încât devine parte din tine și te resemnezi pentru că vina este resemnare nu e ca și cum aștept cu nerăbdare acest sfârșit al unor decizii tumultoase pe care să nu le dezvălui nimănui însă dincolo de foșnetele chinuitoare ale poemului există speranța unor zile mai bune” din Ludmila răstoarnă munții, Casa de Editură Max Blecher
Luna aceasta am decis să împărtășesc mai multe versuri scrise de femei, am anunțat intenția mea în cel mai recent colaj literar artistic. Dacă vrei să le primești și pe mail, trebuie să optezi pentru asta, ai toate detaliile aici. Dacă nu, poți să vezi toate notițele aici.
Nu scriu doar despre poezie, e doar o pasiune colaterală naturii și altor subiecte pe care le acopăr, de trei ori pe lună, în scrisorile Sub Copac. Te aștept, dacă nu te-ai abonat până acum.