Mai bine decât nimic?
Cuvinte, poezii și copaci
Mai bine făcut decât nimic, better done than nothing, parcă sună mult mai bine în engleză. Sună bine, depinde însă și cum interpretezi acest îndemn. Făcut bine sau făcut oricum o fi? De mântuială zice românul și e mare expert în asta, după cum știm. (De) mântuială – încă un cuvânt care îmi place și care are nevoie de cârja lui „de” ca să existe, un cuvânt în care se aude și sensul, așa cum era și la tărăgănare, despre care am scris acum ceva timp.
Aș fi putut să fac de mântuială promisul „episodul următor” la scrisoarea anterioară. Aș fi putut să mă țin de cuvânt și să revin cu el după două săptămâni. Dar n-am putut. Am tot încercat să mă conving că e mai bine să fac ceva versus nimic, cu toții avem termene și momente în care știm că e musai să „livrăm” altfel încurcăm rău firele care ne leagă de lumea în care trebuie să trăim. Asta nu înseamnă că renunț de tot la încercarea de a face tot ce pot eu mai bun în timpul disponibil. Iar Sub Copac e locul meu de joacă în care nu vreau să scriu sau să desenez pentru un termen în calendar, ci pentru mine, pentru tine, pentru toți cei care nu suntem roboți și ne-am strâns aici din motive destul de asemănătoare, presupun.
Luna octombrie se anunță foarte complicată și plină pentru mine. Am câteva lucruri de făcut pe care nu le pot amâna și mă tem că nu voi reveni cu ceva mai consistent prea curând. Sper să mă înțelegi.
Mai am să-ți spun și arăt câteva lucruri, pe scurt:
Poate ai observat, poate nu, am transformat obiceiul meu de a citi zilnic puțină poezie într-un fel de rubrică fulger: #cafeasipoezie sau #ceaisipoezie, în funcție de cum mă prinde momentul. Nu e nimic pretențios și nu vreau să trimit zilnic pe mail, așa că le postez ca Notes, alături de alte informații la cald. Dacă nu știi cum să ajungi la notes, fac două print sceen-uri mai jos, ca să știi unde e tab-ul.
Pe desktop:
Pe mobil:
Dacă vrei să citești ce-am mai scris, iată și cea mai proaspătă povestire publicată pe Revista de Povestiri: Piază rea
Revenind puțin la poezie și ilustrație, mai jos sunt cele mai recente ilustrații create pentru Observator cultural.
„tu să fi fost numai un văl de ierburi plutitoare / şi eu să nu fi fost decât apa care te duce”
Ioan Es. Pop - Toată poezia aici.
”Gîndurile tale, funigei de amiază, / cum de-au putut să nu știe / că eu scormonind pămîntul mi-am găsit steaua / după ce răscolind cerul / mi-am aflat rădăcina-n pămînt?”
Nedumerire, Ben Corlaciu - Toată poezia aici
„Ce prăpădiţi eram doamne şi ce ne mai iubeam / ca niște linguri de lemn nedesfăcute încă din trunchiul lor comun”
Gellu Naum - toată poezia aici
Despre expoziția Van Gogh pe care am văzut-o la Londra voi scrie mai multe luna aceasta, am un material în lucru. Pentru că suntem Sub Copac, trebuie să împărtășesc cu tine un gând pe care l-am avut tot timpul, în muzeu: sunt două maniere în care s-au pictat copaci, ca Van Gogh sau ca alții.
Sunt fascinată de felul în care i-a văzut și reprezentat, nu mă satur să-i privesc, și de departe, și de foarte aproape. Și să nu-ți imaginezi că picta de mântuială, că tușele lui nervoase și iuți erau doar un rezultat al vitezei, mărturie stă chiar ceea ce am găsit într-o scrisoare adresată lui Theo:
„Trebuie să te previn că toată lumea va socoti că lucrez prea repede. Nu trebuie să crezi nimic din toate astea.
Se știe că numai emoția, sinceritatea sentimentului față de natură ne îndeamnă și ne călăuzesc și, dacă aceste emoții sunt uneori atât de puternice, încât lucrăm fără să ne dăm seama că lucrăm, când trăsăturile de penel vin uneori într-o anumită suită și se leagă între ele ca vorbele într-un discurs sau într-o scrisoare, atunci trebuie să ne amintim că lucrurile n-au stat întotdeauna așa și că în viitor vor mai fi, de asemenea, multe zile apăsătoare, lipsite de inspirație. Astfel că trebuie să batem fierul cât e cald și să punem deoparte piesele forjate până acum.”
(Vincent van Gogh, Dragă Theo, Editura Art, 2016)
Gata, scrisoarea mea s-a mântuit aici. Cu aceste gânduri, mă duc să bat fierul la proiectele mele. Ceea ce-ți doresc și ție.
Cu drag,
Roxana