Pare destul de complicat sistemul pe care l-ai gandit. Fair, da' complicat :)))
Nu mai bine stau eu, pur si simplu, sub copac si astept sa mai pice cate ceva - moka? :)))
.
Lasand gluma la o parte, inteleg foarte bine ce spui. Sa prioritizezi lucruri inseamna sa mai tai lucruri, si ne e cumva... rusine(?) sa facem asta. Dar tu trebuie sa te gandesti la tine si, daca asta functioneaza pentru tine, asta faci.
.
Oricum, am avut o presimtire ca esti incarcata cu tot felul si am renuntat sa-ti mai propun (inca) o chestie. Dar, daca pe Bacovia l-ai lasat in treaba lui, mi-ar placea sa dai aici un semn - tuturor, nu doar boierilor... pardon, platitorilor - cand va fi gata Socotra-nuvela de care spuneai. Pare ceva ce nu trebuie ratat.
Andrei, fii sigur că dacă reușesc să termin spun în gura mare. Abonații ar putea avea totuși o privire prin gaura cheii, dar e o treabă de durată, nu se va întâmpla mâine-poimâine.
Și nu cred că 5 euro pe lună te fac boier :)), eu chiar nu mă simt ca atare atunci când susțin, la rândul meu, alte publicații.
N-ar fi doar 5 euro... Deoarece, daca i-as plati aici, nu m-ar mai opri nimic sa-i platesc si-n alte locuri interesante. Deci ar fi 5 euro din cine stie cati altii :)))
Primul pas e mai greu.
.
Stiu, e o pozitie care ma face oarecum indezirabil, dar e exact acelasi motiv pentru care mi-e foarte greu sa intru in librarii: mi-e teama ca nu ma mai pot opri din cumparat carti.
Exagerezi cu indezirabil, zău. Te înțeleg perfect, e altă față a dificultății de a lua decizii, când tentațiile sunt multe. Ține tot de o disciplină personală, de selecție. Ușor de zis, greu de făcut, știu. Eu mă străduiesc totuși să nu adopt nici tehnica evitării. Totuși, dacă la tine funcționează e foarte bine, măcar ai găsit o cale, pe mine însă mă face să mă simt și mai rău :)
Eu am ales de exemplu să suțin anumiți oameni, indiferent dacă ceea ce publică ei e oricum disponibil și gratuit. Așa cum sunt sigură, sau 90% sigură, că o parte dintre abonații care au optat pentru varianta cu plată au avut cu totul alte motive decât frecvența cu care public. Sigur, poate că pentru unii e important și aspectul acesta și nu pun la îndoială că ai și așteptări, dacă tot plătești, dar criteriile sunt mai multe. Și mi-ar plăcea să le aflu :)) E foarte multă gălăgie peste tot, mult conținut, multe cărți, multe podcasturi, e copleșitor. Și totuși, putem alege și reduce, în același timp.
De unde am pornit și unde am ajuns... de fapt am vrut doar că nu ești indezirabil și să îți mulțumesc pentru că ai împărtășit gândurile tale cu mine. Contează.
Înțeleg prea bine starea descrisă mai sus. O simt mereu în ultimul timp, și cred că tot de la frământările sociale și politice minse trage. Pauza e buna, cu burnoutul nu-i de glumit. Lumea tot pe aici-ish o să fie. As vrea să merg și eu la Hockney.
Uite că nici nu m-am gândit la burnout. E greu să consideri că poți să pici în burnout atunci când tot ce faci tu e „de plăcere”. Merci pentru beculețul pe care (mi) l-ai aprins.
L-aș numi progres.🤗🤍
Așa să-i rămână numele
Pare destul de complicat sistemul pe care l-ai gandit. Fair, da' complicat :)))
Nu mai bine stau eu, pur si simplu, sub copac si astept sa mai pice cate ceva - moka? :)))
.
Lasand gluma la o parte, inteleg foarte bine ce spui. Sa prioritizezi lucruri inseamna sa mai tai lucruri, si ne e cumva... rusine(?) sa facem asta. Dar tu trebuie sa te gandesti la tine si, daca asta functioneaza pentru tine, asta faci.
.
Oricum, am avut o presimtire ca esti incarcata cu tot felul si am renuntat sa-ti mai propun (inca) o chestie. Dar, daca pe Bacovia l-ai lasat in treaba lui, mi-ar placea sa dai aici un semn - tuturor, nu doar boierilor... pardon, platitorilor - cand va fi gata Socotra-nuvela de care spuneai. Pare ceva ce nu trebuie ratat.
Andrei, fii sigur că dacă reușesc să termin spun în gura mare. Abonații ar putea avea totuși o privire prin gaura cheii, dar e o treabă de durată, nu se va întâmpla mâine-poimâine.
Și nu cred că 5 euro pe lună te fac boier :)), eu chiar nu mă simt ca atare atunci când susțin, la rândul meu, alte publicații.
N-ar fi doar 5 euro... Deoarece, daca i-as plati aici, nu m-ar mai opri nimic sa-i platesc si-n alte locuri interesante. Deci ar fi 5 euro din cine stie cati altii :)))
Primul pas e mai greu.
.
Stiu, e o pozitie care ma face oarecum indezirabil, dar e exact acelasi motiv pentru care mi-e foarte greu sa intru in librarii: mi-e teama ca nu ma mai pot opri din cumparat carti.
Exagerezi cu indezirabil, zău. Te înțeleg perfect, e altă față a dificultății de a lua decizii, când tentațiile sunt multe. Ține tot de o disciplină personală, de selecție. Ușor de zis, greu de făcut, știu. Eu mă străduiesc totuși să nu adopt nici tehnica evitării. Totuși, dacă la tine funcționează e foarte bine, măcar ai găsit o cale, pe mine însă mă face să mă simt și mai rău :)
Eu am ales de exemplu să suțin anumiți oameni, indiferent dacă ceea ce publică ei e oricum disponibil și gratuit. Așa cum sunt sigură, sau 90% sigură, că o parte dintre abonații care au optat pentru varianta cu plată au avut cu totul alte motive decât frecvența cu care public. Sigur, poate că pentru unii e important și aspectul acesta și nu pun la îndoială că ai și așteptări, dacă tot plătești, dar criteriile sunt mai multe. Și mi-ar plăcea să le aflu :)) E foarte multă gălăgie peste tot, mult conținut, multe cărți, multe podcasturi, e copleșitor. Și totuși, putem alege și reduce, în același timp.
De unde am pornit și unde am ajuns... de fapt am vrut doar că nu ești indezirabil și să îți mulțumesc pentru că ai împărtășit gândurile tale cu mine. Contează.
Roxana, te inteleg si iti doresc sa ai spor in proiectele care conteaza pentru tine!
Mulțumesc, asta e ce e mai greu, să pui proiectele care contează într-o ordine, când toate îți plac! :)
Înțeleg prea bine starea descrisă mai sus. O simt mereu în ultimul timp, și cred că tot de la frământările sociale și politice minse trage. Pauza e buna, cu burnoutul nu-i de glumit. Lumea tot pe aici-ish o să fie. As vrea să merg și eu la Hockney.
Baftă la toate!
Uite că nici nu m-am gândit la burnout. E greu să consideri că poți să pici în burnout atunci când tot ce faci tu e „de plăcere”. Merci pentru beculețul pe care (mi) l-ai aprins.