Geu de spus cum e acum, la mine în cochilie. Mi-e greu de fiecare dată când revin dintr-o călătorie, oricât de scurtă ar fi ea. Ieșirea din tiparele obișnuite, schimbarea de ritm, bombardamentul cu impresii și senzații noi, clima diferită, gaura în buget, alături de alte provocări emoționale și fizice, toate acestea nu fac prima zi acasă cea mai potrivită pentru a depăna impresii. Ca să nu mai spun că am petrecut ultimele cinci zile cu Petra, că m-am întors singură și că-mi vâjâie vântul scandinav prin suflet. Dacă aș putea, aș adopta următoarea variantă:
Totuși, această primă zi e și ultima acasă, din august. De mâine sunt iar pe drum, ne suim toți trei în mașină (eu, Alex și Ginger) și pornim către Cluj, pentru Jazz in the Park. Apropo, dacă mai e cineva pe acolo, aștept un semn.
Mi-aș fi dorit să acopăr mai mult din Copenhaga azi, dar nu am nici timpul, nici energia necesară. Chiar și din postura mea de melc, de călător lent care nu își propune să moară bifând locuri și atracții, tot am strâns multe impresii și experiențe pe care aș vrea să le împărtășesc cu tine. Dar vreau să respect același principiu: să nu o fac pe grabă, sub presiunea timpului și a obligației. Așa că voi alege pentru azi un mix de imagini pe care l-am împărtășit și pe notes, urmat de o singură experiență care a avut de-a face cu Copenhaga, deși s-a aflat la vreo 30 de kilometri distanță de oraș.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Sub Copac to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.