Cu puțin roz
Colaj despre cărți, filme, artă și lucru manual
În urma sondajului de pe notes a învins un colaj cu de toate, așa că am pregătit pentru azi 9 cărți, 3 artiști și 4 + 7 filme. Pe alese.
IMPORTANT DE ȘTIUT! Înainte să te pierd printre recomandările de mai jos, te anunț că am de gând să mă ocup de o lichidare de stoc prin magazin, cât de curând reușesc să mă mobilizez. Vor fi prețuri cu adevărat speciale la tot ce e pe acolo, în limita stocului. Nu voi realimenta mai devreme de octombrie, așa că dacă dorești ceva din ce mai e disponibil, hai sub copac și urmărește anunțul.
THE HEART OF FOREST. WHY WOODS MATTER
JOHN MILLER
Căutam de mult o astfel de carte și n-am știut că am găsit-o nici când am cumpărat-o. Îmi doream să citesc mai mult decât biologie și știință și volumul acesta mi-a oferit o mare bucurie, printr-o abordare diferită. John Miller și-a propus să analizeze inima pădurii atât din perspectivele naturii și ecologiei, cât și a sentimentelor stârnite în oamenii. Cele patru mari capitole (Refuge, Horror, Sacredness, Hope) te trec prin toate tipurile de relații și de emoții pe care pădurea le poate întreține. Cu o bogăție de exemple și trimiteri către cultură, istorie, activism, dar și poezie, literatură sau film, nici nu aș putea spune că îi lipsește ceva. Iar dacă autorul a omis ceva și nu mi-am dat seama, nu e nicio problemă, atât timp cât mi-a deschis multe alte drumuri (și posibile lecturi) pe acest domeniu infinit care este dragostea pentru natură.
CE PREFERI?
DAN COMAN
Aveam de foarte mult timp cartea aceasta în bibliotecă, știam că Dan Coman scrie bine (inserează aici rușinea că nu l-am citit până acum), așa că m-am hotărât să o iau cu mine la drum, în avion. Aproape că am terminat-o până la destinație. Volumul de față nu e doar bine scris, mi s-a părut deosebit de original ca idee și compoziție. Ai putea crede că ai de-a face cu un volum de proză scurtă până când încep să se vadă legăturile, apoi legăturile se încurcă și suprapun și nu mai înțelegi cine e cine și când, un personaj e constant, dar nu te prinzi dacă e cu adevărat același, dacă sunt mai multe clone sau dacă mintea ta îți joacă feste. Tocmai asta îi dă un aer halucinant și totodată încântător, iar dacă nu aș fi cumpărat altă carte de care abia așteptam să mă apuc, cred că o luam de la capăt. Îmi doresc din ce în ce mai mult să recitesc cărțile care îmi plac, să-mi permit acest lux care nu e un lux, ci un exercițiu minunat de memorie, atenție și reluare a unei experiențe, cu ochii și mintea de mai târziu. Sau, în cazul cel mai rău, o nevoie a minții de maimuță care trece prin perimenopauză și celebra ceață mentală.
ONE OF US IS SLEEPING
JOSEFINE KLONGART
Aceasta era cartea care mă aștepta și pe care am cumpărat-o dintr-o librărie daneză, cu preț danez (oh, vai), am mai pomenit-o în scrisoarea către Anne Carson. Un volum despre relații și despărțiri, despre apartenența la un loc sau greutatea de a-ți găsi un loc. Totul e o incursiune în mintea și emoțiile naratoarei, un cumul de gânduri, emoții și mici întâmplări care se desfășoară pe fundalul unor peisaje și momente din viață: boala și moartea mamei, despărțirea de un bărbat, un nou bărbat. Nu există fapte, nume, cronologie, introducere, punct culminant sau vreo concluzie. Eu aș spune că e poezie în proză, iar asemănarea cu Anne Carson sau cu Virginia Woolf nu e nemeritată.
“I have a feeling of homesickness, but perhaps it’s not that at all. Perhaps it’s the opposite, a disconcerting sense of inversion. That my homesickness is actually a home, this magnetism a feeling of too much home, a face revealing too much belonging, a flailing, headlong plunge into a landscape in which to become. Become what, exactly. Invisible. Or simply oneself. Here”
THIS IS THE STORY OF A HAPPY MARRIAGE
ANN PATCHETT
Între și în același timp cu cele două cărți de ficțiune de mai sus am ascultat și o colecție foarte bună de eseuri semnate de Ann Patchett. Mi-au plăcut mult majoritatea și dacă ar fi să-ți recomand unul anume, mai ales dacă te interesează scrisul, acela este „The Getaway Car: A Practical Memoir about Writing and Life”.
FILOSOFIA, GÂNDIREA ȘI POEZIA ANTICĂ
ȘI CEVA ÎN PLUS
Nu cred că are sens să scriu prea mult despre lecturile următoare. Îți spun doar că dacă ai vrea să afli ce frumos gândeau grecii și cum au știu ei foarte limpede tot ce n-ar fi trebuit să uităm nici până în ziua de azi, poți începe cu Pierre Hadot sau cu Jeanne Hersch. Eu am mai avut ocazia să studiez filosofia antică după liceu, am revenit la anumite concepte și în facultatea de artă făcută recent, mulțumită cursurilor de estetică și filosofia artei. Însă, până la acești doi autori, am senzația că n-am înțeles cu adevărat cât de utilă poate fi și cum te poate ajuta în viața de zi cu zi.
Nu pot să nu o menționez și pe ANNE CARSON, din nou, cea care a tradus fragmentele din Sappho, dar a scris și un superb eseu, Eros the Bittersweet, cu titlul inspirat tot de poeta născută cu 600 de ani î.e.n. Volumul e atât de bun și de sofisticat că nu mă încumet deocamdată să scriu mai mult, nu știu cum aș putea să-l rezum.
FELIX AFTENE, NICOLAE VERMONT, BERNARD FRIZE
Am văzut mai multe expoziții care mi-au plăcut, primele două la ediția anterioară Art Safari. Pe Bernard Frize îl mai poți prinde până duminică, pe 16 august, la MARe. Câteva imagini ai și aici.
În lipsa planurilor de călătorie și a teatrelor, eu și Alexandru Farca am avut program intensiv de văzut filme. Nu merită toate descrise sau menționate, așa că fac doar o trecere rapidă prin titluri și ideile principale, lăsând la urmă favoritele.
Despre FJORD sau THE ODISSEY nu are sens să mai spun sau adaug nimic, s-a discutat suficient peste tot, merită totuși să le vezi și să-ți faci o părere personală. Așa cum am spus și pe notes, caută și THE RETURN, tot despre întoarcerea lui Ulise, cu Ralph Fiennes și Juliette Binoche, e cu totul altceva, mie mi-a plăcut mai mult. Dacă ești ușor tensionat cu bugetul și vrei încă o poveste care să-ți spună că banii nu aduc fericirea și că succesul e foarte fragil, vezi CUIBUL (THE NEST), bine jucat de Jude Law și Carrie Coon (disponibil pe Max). Dacă îți plac ecranizările după cărți și ai gustat cândva CASA SPIRITELOR, de Isabell Allende, Prime a lansat recent o serie care poate fi văzută, chiar dacă nu e perfectă. Iar dacă ai prejudecăți în privința filmelor indiene, te invit să vezi THE LUNCHBOX într-o duminică, e cu totul altceva, nu vei regreta (e pe Netflix). La capitolul ciudățenii intră HIMERA, despre hoții de morminte și mafia artefactelor istorice (pe platforma Tiff Unlimited).
Și acum câteva filme pe care le recomand din toată inima și las trailerele lor să vorbească:
THE EDGE OF HEAVEN (2007)
Pe Mubi poți să vezi mai multe filme de Fatih Akin, un regizor care-mi place din ce în ce mai mult.
ULTIMUL VIKING (2025)
L-am descoperit târziu pe Mads Mikkelsen și nu mă mai pot opri din căutat filme în care a jucat sau joacă. Pe ecrane a fost (și poate-l mai poți vedea pe undeva ULTIMUL VIKING), am mai văzut însă și BASTARDUL (THE PROMISED LAND - 2023, pe TIFF) și încă un film memorabil, DRUK (ANOTHER ROUND - 2020), ambele foarte bune.
FRANZ (2025)
Bun, foarte bun, un Kafka puțin diferit de ceea ce te aștepți.
THE WORST PERSON IN THE WORLD (2021)
De la Joachim Trier, același regizor care a făcut valuri în ultima vreme cu VALOARE SENTIMENTALĂ. Acesta este un film mai vechi, dintr-o trilogie, dar excepțional.
În ultimele două săptămâni mintea mea a intrat într-un fel de îngheț, poate ca un antidot la temperaturile de afară. Așa că, dacă neuronii mei au vrut să vegeteze, am încercat măcar să dau din mânuțe. Am terminat de croșetat un cardigan foarte colorat, mi-am făcut o husă pentru kobo și am început să tricotez un pulover pentru iarnă.
Am croșetat și o bluză pentru o prietenă, am uitat însă să-i fac o poză. Și cred că aș mai putea lucra din când în când și la comandă, dacă te interesează ceva anume îmi poți scrie și vorbim despre ce/când/cât.
Când orașul e încins și viața e complicată, puțin roz nu strică nimănui (nu, nu e mașina mea, e doar o rimă vizuală care m-a făcut să zâmbesc)
Dacă nici cu roz nu merge, atunci o dimineață sub copac, în parc:
Mulțumesc că ai ajuns până aici, dă mai departe unui prieten și, nu în ultimul rând aștept recomandările tale de lecturi, filme, seri la terasă, ce vrei tu sau ce faci tu atunci când ai nevoie de o rupere de rutină. Dacă e și un strop de roz, cu atât mai bine.
Cu drag,
Pictura de pe coperta acestei scrisori aparține pictorului Bernard Frize, fotografiată de mine în cadrul expoziției de la Muzeul de Artă Recentă din București.
frumoase lucruri ies din mâinile tale! Să le porți cu bucurie!