Așteptam de mult un pretext suficient de bun ca să mă aventurez prin hățișul coniferelor, să înțeleg diferența dintre ele și să știu cine e cine. Pomul de Crăciun e cel mai bun motiv, acum, să te invit la o plimbare prin pădurea veșnic verde (cu puține excepții, despre care am scris de curând). Copleșită de multitudinea de specii și de informații, în 2022 m-am limitat la componenta emoțională a bradului de Crăciun, deloc de neglijat de altfel. De aceea am depănat atunci amintiri și am povestit despre vârstele lui. Găsești aici ce-am scris, mai jos reiau doar o ilustrație.
De data aceasta încep o serie de mai multe scrisori inspirate de conifere, ca să îmi fie odată clar nu doar cine e cel mai bun candidat pentru rolul de „brad” de Crăciun, dar și care sunt caracteristicile celor mai cunoscute conifere sau ce anume le diferențiază.
Acesta va fi un conținut disponibil doar pentru abonații cu plată, până atunci însă vreau să fac o scurtă incursiune prin noutățile și ideile săptămânii care a trecut de la scrisoarea anterioară.
Pe LumeaMare poate fi citită a doua parte a articolului despre Veneția, scris și ilustrat împreună cu Alex. Sper să îți placă.
De mai mult de o săptămână mă lupt cu felicitările de Crăciun. N-am mai făcut de mult linogravură și îmi era dor de imprevizibilul acestei tehnici; în entuziasmul meu am uitat cât de greu e să faci linogravură la lingură. Pentru cine nu știe, asta înseamnă că nu am presă și că trebuie să imprim prin forța mâinii, forță care nu va fi niciodată suficientă ca să iasă un rezultat perfect sau ca să pot folosi o hârtie specială sau mai groasă. Am uitat și cât timp cere, fiecare imprimare fiind unică. Sigur că linoleumul se folosește de mai multe ori, dar trebuie spălat, uscat, apoi făcute mici corecturi acolo unde nu iese cum trebuie, asta dacă se mai poate face ceva. Abia după aceea se imprimă din nou, o copie. Am două variante la care lucrez acum, prima începe să se apropie de final și o împărtășesc cu tine mai jos. E un exercițiu bun pentru că mă obligă să accept imperfecțiunile. Și să fac un lucru doar de dragul de a-l face.
„We must all find pointless causes to live for, or why bother with breath?”
Shehan Karunatilaka
Dacă vrei să știi mai multe despre istoria felicitărilor de Crăciun, inventate la Londra în epoca reginei Victoria (responsabilă și de popularizarea ideii de brad de Crăciun), vezi mai jos. Mai multe detalii găsești și aici. Eu am aflat despre asta dintr-o carte pe care o voi prezenta imediat.
Până la începutul anului viitor sper să reușesc să public și lista cu cele mai frumoase cărți citite în 2023, așa cum am făcut în 2022 sau în alți ani. Strecor totuși câteva povești de care m-am bucurat recent, perfecte pentru Crăciun... sau nu.
The Secret History of Christmas
Bill Bryson
O ascult zilele acestea pe Audible, în timp ce tricotez la o pereche de jambiere care să se potrivească cu puloverul la care lucram anul trecut, din lână cumpărată într-o vacanță la Viena. Nu-i nimic special, am doar nevoie de o activitate mecanică care să-mi țină mintea concentrată la ceea ce aud în căști. Funcționează. Și cărticica aceasta e foarte simpatică, mi-am dat seama că nu știam o grămadă de detalii legate de istoria Crăciunului; sau dacă le-am știut vreodată le-am uitat, ceea ce e avantajos și posibil.
Trees
Michael Kenna
Un album de fotografie pe care l-am cumpărat din Treviso și care s-a adăugat la biblioteca mea cu cărți despre copaci și păduri (apropo, o actualizez regulat și o poți păstra ca bookmark, dacă ai nevoie vreodată de o idee de cadou pentru cineva pasionat de natură). Albumul lui Keena e o încântare pentru ochi și suflet, iar dacă nu știi despre acest fotograf, caută pe google images și nu vei regreta.
How Does Santa Go Down the Chimney
de Mac Barnett cu ilustrații de Jan Klassen
Teoretic o carte ilustrată pentru copii, dar știi deja că multe dintre cărțile pentru copii sunt făcute pentru părinți. Perfect pentru bine dispus și zâmbit, la orice vârstă.
The Fir Tree
Hans Christian Andersen, cu ilustrații de Sanna Annukka
I-am cumpărat-o Petrei de Moș Nicolae, pentru că Andersen a fost danez, iar ea va pleca în Danemarca în curând, pentru șase luni. Am citit-o înaintea ei, recunosc. Clasic și de recitit, oricând.
„Enjoy the youth” said the rays of sunlight.
„Enjoy your fresh growth and the youg life inside you!”
Hans Christian Andersen
Tot la capitolul povești frumoase de văzut înainte de Crăciun, am văzut aseara filmul „Wonka”, la cinema. Fantastic, muzical, emoționant, colorat, cu multă ciocolată și o distribuție pe măsură de delicioasă. Nu merge la dietă, dar merge în familie.
Tot în Treviso am trăit experiența servajului după o carte. Uitasem să-mi iau ceva de citit cu mine și, după două zile fără, m-am trezit căutând febril prin librării ceva bun de citit. Aveam de mult pe listă „The Seven Moons of Maali Almeida”, de Shehan Karunatilaka, carte premiată cu Booker Prize în 2022, tradusă și la noi. Nu cred că am mai citit ceva de genul acesta, macabru și amuzant în același timp. Cartea abundă în detalii groaznice din războiul civil din Sri Lanka, prezentate din perspectiva unui fotograf ce plutește în lumea de dincolo și nu renunță la încercarea lui de a schimba ceva în lumea pe care a părăsit-o. Romanul e considerat un thriller, dar eu nu l-aș încadra chiar așa, în ciuda faptului că grozăviile prezentate sunt traumatizante. Îl salvează umorul sau mai bine sarcasmul, alături de situațiile și personajele hilare care bântuie lumea de trecere spre lumină. E greu de dus, dar e savuroasă și asta contribuie mult la originalitatea ei. Spuneam că nu e chiar potrivită de Crăciun pentru că e la polul opus poveștilor care ne pot îndeamnă să fim mai optimiști, mai liniștiți măcar la final de an. Sau...
“Do not be afraid of demons; it is the living we should fear. Human horrors trump anything that Hollywood or the afterlife can conjure. Always remember this when you encounter a wild animal or a stray spirit. They are not as dangerous as you.”
Shehan Karunatilaka
În același spirit anti-Crăciun, pot menționa și alte două filme care „sărbătoresc”, dacă pot spune așa, lupta pentru putere și supraviețuire, alături de violența și capacitatea nelimitată a rasei noastre de a face rău.
La primul am mers pentru că îi place Petrei și le-am văzut pe toate celelalte împreună: „The Hunger Games: The Ballad of Songbirds and Snakes”. Cruzimea ridicată la grad de spectacol, pâine și circ, toate acelea despre care nici nu are rost să mai povestesc. Filmul e foarte bun, așezat acolo unde stă, în categoria lui de poveste și vârstă, cu muzică bună, actori frumușei, decoruri spectaculoase. Dar nu ajută la optimism, asta e clar.
Nici „Napoleon” nu e mai breaz, chiar dacă jocul lui Joaquin Phoenix e excepțional. Mi-a plăcut mult felul în care e ridiculizat un personaj istoric, ce surpriză! N-am înțeles niciodată de ce nebuni care au condus la moarte atâția inocenți au fost de-a lungul istoriei idealizați și priviți ca genii sau eroi. Nu arunca în mine cu roșii și nici cu strategii de luptă, nu mă interesează. Poate că filmul acesta face puțin dreptate, așa sper. M-au cam plictisit scenele de bătălii, nu pentru că sunt prost făcute, dimpotrivă, dar eu n-am răbdare cu așa ceva și nici nu mă încântă cruzimea sau moartea, sub nicio formă.
În cu totul altă categorie, abia aștept să văd diseară Caravaggio's Shadow, despre care voi povesti cu altă ocazie.
Înainte de a reveni la poveștile despre conifere, astăzi cu mai multe detalii și ilustrații despre brazi, mai vreau doar să spun că e posibil ca acesta să fie ultima scrisoare până în Crăciun, dacă nu cumva până în ianuarie. Așa cum menționam puțin mai sus, Petra va pleca pentru șase luni, la un curs de desen din Danemarca. Îmi doresc să savurez câteva zile de vacanță și să mă bucur de prezența ei până atunci. Apropo de plecări, am făcut un bilanț și am constatat că Petra a călătorit anul acesta în 8 țări. M-a luat. Sau mai bine zis a luat virusul.
Nu uita că poți să te abonezi sau să oferi cadou de Crăciun un abonament Sub Copac, dacă îți place ceea ce poți citi pe aici.
Cine e pomul de Crăciun?
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Sub Copac to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.