6 Comments

Pif, Rahan, Licurici...

Expand full comment

Pe mine Rahan m-a invatat sa imi negociez drumul in viata.

Pe vremea mea (aah, ce imi place ca am ajuns sa pot sa spun legal "pe vremea mea"), in colonia de munca in care cresteam odata cu tara ajungeau putine Pif-uri si Rahan-uri. Rahan doar vreo 3-4 bucati.

Aveam informatia de la un coleg a carui mama lucra la posta, ocazie cu care infamul prindea mai tot timpul cate unul din cele 3-4 exemplare care ajungeau in oras.

Asa ca in timp am invatat sa negociez cu colegul si sa ii ofer diverse chestii la schimb pentru numere din Rahan de care plictisise. De exemplu stickere ("abtibilde") si timbre pe care le faceam rost special pentru barterul pentru Rahan.

Dupa toti anii de machiavelism si truda am ramas mai mult cu pasiunea pentru tranzactii decat pentru benzi desenate, asta nu prea s-a prins de mine. 😊

Expand full comment

Hehe, moșule, dar ce crezi, că pe vremea mea revistele astea erau disponibile oficial? Nuuu, numai unii dintre noi le aveam. Eu nu prea, mă duceam pe la alte case și mai vedeam. Nu pot spune că am făcut o pasiune pentru ele, nici acum nu cred că m-ar impresiona prea tare.

Expand full comment

Copilarie chinuita, taica, copilarie chinuita... 😊

Expand full comment

Ce cadou minunat la inceput de an! Multumesc! :)

Expand full comment

Mă bucur. Să-mi dai un mesaj direct sau mail, când poți, să stabilim cu facem ca să intri în posesia lui.

Expand full comment