Tupilaci și alți demoni
Despre frici, dacă tot e Halloween
Când ne-am întors de la Louisiana Literature 2025, am avut câteva ore bune de petrecut în Copenhaga, înainte de zborul spre casă. Era o vară plăcută daneză (începută cu geaca pe noi) și, după ce am ars gazul puțin prin oraș pe la cafele și mâncări, am zis să mai adăugăm puțină cultură și să intrăm la Nationalmuseet, să trecem măcar într-o formă concentrată prin istoria și cultura acestei țări. Am plătit destul de mult pe bilet și nu am avut inspirația să verificăm ora la care se închidea. Așa că am apucat să vedem pe îndelete doar o expoziție interactivă despre vrăjitoarele vikingilor, numite extrem de interesant: Völva! O recomand, e încă acolo până în septembrie 2027. Pe lângă asta, am descoperit ceva ce m-a fascinat și încă mă obsedează: tupilacii din Groenlanda.
Îmi place în general să mă uit la figurinele mici antice, în orice muzeu, dar acestea chiar m-au intrigat, amuzat, inspirat. Un tupilac era un mini-monstruleț creat de un vrăjitor (sau șaman) din lemn, părți de animale sau chiar din cadavre pentru a distruge (sau măcar speria) un dușman. Astăzi tupilacii au devenit suveniruri sculptate din dinții unor pești mai mari sau tot din lemn, sunt destinați mai ales turiștilor. (Aș putea să comentez ceva aici, dar mă abțin). Una peste alta, cei care erau în muzeu m-au distrat la culme. Am făcut câteva poze și i-am desenat acasă în lunile următoare, fără niciun scop anume și doar atunci când s-au potrivit cu ceea ce simțeam, în jurnal.
Pe internet am citit că vrăjitorii trebuiau să se poarte cu grijă cu aceste figurine care se puteau întoarce chiar împotriva creatorilor lor sau utilizatorilor. Oare de aceea am dormit extrem de prost azi noapte și m-au trezit tupilacii de câteva ori? Haha, nu cred, dar e bine să ne mânuim proprii demoni cu grijă, în general, nu e niciodată ușor când ies la lumină.
Ceea ce vei vedea mai departe sunt desenele (în interpretarea mea, apropiate de realitatea modelelor, dar nu 100%) și modul în care le-am asociat unor frici personale. Fac parte din jurnalul pe care nu am de gând să-l fac public, așa că a trebuit să le desprind de context, iar tu va trebui să le iei așa cum sunt, imperfecte.
Am și un motiv pentru care ți le arăt astăzi. Cred că nu avem nevoie de Halloween ca să ne speriem, posedăm suficiente frici care stau și pândesc la toate colțurile noastre, zi de zi. Iată 7 din fricile mele (o parte, sigur că mai am și altele) și sper că îmi vei împărtăși măcar și tu o frică de-a ta.
Înainte să trec mai departe mai spun și că mă tem din ce în ce mai tare că nu voi avea amatori pentru atelierul meu de scris scrisori. Și să te rog, dacă ți se pare interesantă ideea (dar și dacă nu), să completezi totuși chestionarul, aici. Fără asta chiar nu știu ce să înțeleg.
