Am rămas mult în urmă cu poeziile, îmi pare tare rău. Recuperez pe fugă, între o tabără intensivă de scris, o nouă ilustrație terminată, o aniversare și un bagaj început (nu reiau explicațiile, detaliile sunt aici). Adaug în ceea ce urmează o ocheadă către ultimele trei poeme din Antologia poeziei românești de dragoste, numerele 1260, 1261 și 1262 din Observator cultural.
Amintire, Otilia Cazimir
... În tot ce-a fost, sfioși, cu pasul geamăn, Noi ne-am oprit popas după popas. Nu-mi semeni tu la glas, nici eu nu-ți seamăn, – Dar ne-am vorbit atunci cu-același glas. Și coborând încetișor în noi Tot mai adânc cu gândul înapoi, Am tresărit, că-ncepe să ne doară Trecutul care nu mai vrea să moară. ...
Poemul întreg e aici.
Primele iubiri (1), Nicolae Labiș
Azi, iată, am văzut un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Vin cerbii mei în goană să se-adune Şi către el privirile-şi ţintesc Un codru nesfârşit de coarne brune, În care mii de stele strălucesc. Sosind din dunga zării de argint, Vin păsările-mi mari de sărbătoare Şi-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind, Un ocean de aripi mişcătoare. Întreaga lume-a sufletului, vie, Palpită-ntr-o frenetică beţie. ...
Poemul întreg e aici.
Eumene, Dimitrie Stelaru
La marginea munților, unde Ochii vânturilor cad în mister, Înaltul, continentul cerului Larg fâlfâitor pătrunde. Tu ești din toate lumile venită Cu fruntea despicată de lumini; Lângă fluvii și stepe lunare Cuvintele cresc heruvimi. Iubire, limpede singurătate Orice cântec e un deșert.
Sper să te bucuri chiar și de această mică incursiune, eu cred că ajunge de o cafea. Chiar așa, ție cum îți place să bei cafeaua (sau ceaiul), în compania cui (o persoană, pisica, o carte etc…) și unde?
Dacă vrei să mai vezi și alte ilustrații, o arhivă (incompletă, deocamdată) se află la mine în portofoliu.