Solitarul nuc
O fotografie se poate inversa, viața și moartea nu
Îi place și nu-i place singur. Are nevoie de spațiu pentru a se dezvolta frumos și sănătos, dar îi prinde bine și puțină companie. Cu condiția ca aceasta să țină distanța, să nu-l întreacă și să suporte relațiile toxice. Dacă ți se pare că vorbesc despre fostul sau fosta, te înșeli. Astăzi îți povestesc despre nuc.
Bun venit sau bun revenit sub copac. Am scris într-o ediție anterioară că am pierdut încă un copac drag, un nuc pe care-l numisem Picasso. Așa s-a născut dorința de a-l imortaliza, dar și realizarea că nu am mai documentat de mult o specie anume. Astfel de materiale îmi solicită întotdeauna mult timp. Nu folosesc inteligența artificială, totul e scris, desenat și corectat de mâna mea, exceptând cazurile în care citez sau ilustrez cu opere aparținând altor artiști. Nucul Picasso m-a ajutat să regăsesc plăcerea de a studia copacii, după o prea lungă pauză. Am pus planșeta pe șevalet și am desenat / pictat de la mic la mare și foarte mare, de la monocromie la culoare și foarte multă culoare. Deși inițial mă gândeam să-mi fac pofta folosind doar creionul, o plimbare lentă și meditativă pe hârtie, în cele din urmă nu m-am abținut și am făcut trei studii, în creion, acuarelă și acrilic. Nici nu știam câtă nevoie aveam de asta, mi-am dat seama abia când au trecut zile fără să intru pe laptop și ore în care abia dacă m-am așezat jos sau am putut să citesc câteva rânduri din cărțile care mă așteaptă.
Alexandru Farca a pregătit și el un material super bine documentat despre nuca în bucătăria georgiană, așa cum numai el este în stare, pe Planeta Farca. Te sfătuiesc să citești și să încerci rețetele lui, sunt delicioase.
Până una alta vezi și ce ți-am pregătit eu despre solitarul nuc sau porcul între copaci.
