Încep scrisoarea aceasta mulțumind celor 12 mușchetari care au reușit să răspundă la sondajul lansat săptămâna trecută. Poate că 12 e încă un număr mic, dar nu se compară cu 4. Ce era mai puțin de o mână, acum e mai mult decât două mâini. Iar eu mulțumesc cu ambele mâini și din tot sufletul. Sondajul e încă acolo și aștept în continuare răspunsuri - așa cum am tot spus, acestea îmi sunt de mare folos.
Dacă te numeri și tu printre cei 12, nu ai idee cât de mult m-a încurajat faptul că ai reacționat pe loc sau ai răspuns la apelul transmis pe chat! M-ai convins că nu e cazul să-mi strâng catrafusele și să mă duc cu ele într-o peșteră, așa că îți mulțumesc pentru asta. Împreună îi vom mai da o șansă acestui loc sub soare sau, mai corect scris, acestui loc de sub copac.
Acestea fiind zise, nu știu sincer ce mai faci pe aici, pe vremea asta. Hai afară, la soare, la plimbare! Nu pot ști cum se manifestă primăvara pe acolo pe unde locuiești, dar eu simt că pocnesc dacă nu ies zilnic din casă. Nu că iarna și frigul m-ar fi oprit din a bate în lung și în lat străzile spre cafenele, dovadă fiind tocmai materialul la care am lucrat în ultimele săptămâni și pe care aleg să-l împărtășesc cu toți abonații, pentru o perioadă limitată.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Sub Copac to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.