Antologia poeziei românești de dragoste din Observator cultural, numărul 1265
„ ... Și vom vedea. Și văzând ne vom uita la tot ce se vede. Vom răsfăța cu privirile noastre realitatea făcând-o să creadă că într-adevăr există. Tu vei avea părul lung și vei ascunde sub el la ceafă nodul spânzurătorii. Eu voi avea părul des și voi ascunde sub el la tâmplă urma împușcăturii. ... ” Fragment din Vom cunoaște tandrețea, de Nicolae Popa, poet basarabean, „un elegiac la frontiera de Est” - cum îl numește Claudiu Komartin. Poți citi tot poemul aici.
Poezia pe care am avut-o de ilustrat a primit poate că cea mai dură imagine din tot ceea ce am făcut până acum, dar așa s-a simțit și așa a vrut să se aștearnă pe hârtie. Am vrut și sper că am reușit să realizez un contrast între inocența unui joc de cuvinte și realitatea „răsfățată” de poet, o realitate pe care nu o poți trece cu vederea.
În puținele poeme pe care am reușit să le mai citesc, de Nicolae Popa, am găsit același contrast, dar și un mod de a jongla cu sentimente și cuvinte care sapă adânc în cititor. Dacă vrei să te convingi, citește și tu alte câteva poeme pe Poesis Internațional.
PS cofeinizat: Deși versurile lui merg numai și numai cu o cafea neagră, fără zahăr, când am luat revista și m-am dus cu ea la o cafenea, mi-am oferit un capucino cu lapte de ovăz... Praful de pe masă face parte din realitate.
Dacă vrei să mai vezi și alte ilustrații, o arhivă se află la mine în portofoliu.