Nichita Stănescu în Observator cultural
două toarte de amforă și o poveste sentimentală personală
Antologia poeziei românești de dragoste din Observator cultural, numărul 1253
„ Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei, tu – la cealaltă, ca două toarte de amforă. Numai cuvintele zburau între noi, înainte şi înapoi. .... ” Mai departe cred că știi, iar dacă nu mai știi poți să-ți reamintești Poveste sentimentală aici.
Nichita Stănescu nu cred că mai are nevoie de nicio prezentare sau completare. O cafea bună și orice volum de poezii semnate de el pot face o zi mai frumoasă.
Așa cum lăsat deja să se ghicească din prezentarea poeziei anterioare, am trăit primele mele povești sentimentale la Piatra Neamț, orașul în care am crescut. Tot acolo am crezut că mi-am găsit deja jumătatea, când abia dacă aveam șaptesprezece ani. Cum altfel, era vârsta la care ar fi fost ciudat să cred că o iubire mare nu va dura o viață. Vorba poetului:
Acum, când am redeschis vechile volume de poezii de Nichita Stănescu pe care le aveam prin bibliotecă, am avut o surpriză. Am găsit pe ele numele meu și numele lui, eram amândoi atât de convinși că vom rămâne alături că începusem deja să alcătuim o bibliotecă împreună și colecționam, pentru început, poeziile lui Nichita. Uitasem de asta. Poate că de aceea e frumos să scriem ceva pe cărțile pe care le cumpărăm, sunt ca un jurnal al unor clipe pe care le uităm la un moment dat. Povestea a zburat și s-a transformat, precum cuvintele din poezie, dar amintirea tinereții a rămas iar eu mă consider extrem de norocoasă pentru tot ce am simțit, trăit și iubit.
„ Și totuși asta rămâne cel mai important, - vechiul copac pe care l-au mai văzut și alții, femeia dintâi, pe care au mai iubit-o și alții, piatra dintâi, pe care-au mai împietrit-o și alții... Și totuși asta rămâne cel mai important, că nu te mai poți întoarce pentru că te-au întors alții, mereu alții și alții și alții, încât „tu” nu îl mai recunoaște pe „tu”, - și trec unul pe lângă altul, amestecându-se cu alții...”
Nichita Stănescu, POEM din UN PĂMÂNT NUMIT ROMÂNIA, 1969, volumul Ordinea cuvintelor 1, Editura Cartea Românească, 1985
Dacă vrei să mai vezi și alte ilustrații, o arhivă se află la mine în portofoliu.