Antologia poeziei românești de dragoste din Observator cultural, numărul 1259
„ Ochii tăi sunt de fum și buzele tale și dinții tăi și glasul tău de fum sînt. Și sînii tăi sînt de fum și coapsele și brațele tale care mă îmbrățișează acum de fum sînt. Umerii tăi sînt de fum și părul tău de fum e ca și aurul și toată carnea ta și toată dragostea ta de fum sînt. ... ” Fragment din Umbră de aur, melancolia, de Nichita Danilor, poezie pe care o poți citi integral aici.
Efemeritatea fumului din poezie m-a inspirat să mă folosesc și eu de urma instabilă a cărbunelui pe hârtie. Mi-am dat seama că îmi era foarte dor să desenez așa, cu mâinile murdare și cu teama că un gest neatent poate amesteca totul mai curând și mai mult decât aș dori.
L-am citit cu mare plăcere pe Nichita Danilov, acolo unde îmi place mie cel mai mult, într-o pădure, cu o cafea bună păstrată caldă în termos. Și iată ce-am păstrat în minte:
„Cu ce altceva poți asemăna copacii decât cu niște râuri ce izvorăsc din pământ și curg înălțându-se spre nouri?! ...”
Fragment din poemul Copil, din volumul Și Dumnezeu a fost țărână, Editura Cartier 2022
Dacă vrei să mai vezi și alte ilustrații, o arhivă se află la mine în portofoliu.