Antologia poeziei românești de dragoste din Observator cultural, numărul 1272.
„... bucata ta de banchiză s-a desprins încet de cristalul portocaliu, a lăsat vederii paralizate o muchie de sticlă, și straturi de fosile ciudate fără vârstă, fără nume; noi stăteam față-n față, privind cum întâi prin canalul îngust trece un pește-torpilă și apoi se strecoară o focă și în curând între noi navigau remorchere și traulere și tu pe aisbergul tău permiteai părului tău să fluture, unghiilor tale să se cojească pântecului tău să se umple cu un copil ghemuit, de ceață și vid.”
Fragment din SONET, de Mircea Cărtărescu. Găsești poemul întreg pe site, împreună cu un comentariu foarte bun despre poet, scris de Claudiu Komartin.
M-am bucurat foarte mult atunci când am auzit că am de ilustrat o poezie de Cărtărescu. Știi deja că îmi place, de aici. M-am bucurat că voi avea ocazia să citesc mai multe poezii, așa cum fac de fiecare dată când am o temă dintr-un anumit autor. Dar m-am și stresat îngrozitor, motivele cred că nu trebuie explicate. Mircea Cărtărescu are multe poezii de dragoste foarte bune, știu că și lui Claudiu i-a fost greu să aleagă, mai ales pentru că multe dintre ele se desfășoară pe pagini întregi și n-ar fi putut intra într-o singură pagină de revistă.
Și mie îmi e greu să aleg câteva versuri din ce-am mai citit, așa că iată un scurt fragment dintr-un alt poem foarte lung (se întinde pe 5 pagini) care e aici pentru că locuiesc pe lângă Bucur Obor:
„Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetățenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C.E.C-ului,
magazinului de confecții pentru bărbați, femei & copii
indicatoarele de circulație se muiaseră de plăcere
țigăncile cu gume de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
își suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu spre apus
...”Fragment din ZEPELINE PESTE PIAȚA BUCUR-OBOR, de Mircea Cărtărescu, volumul „dublu CD” - Humanitas 1998
Nu uita și de provocarea pe care am lăsat-o, Sub Copac, aici. O frunză și o poezie pot să meargă perfect împreună. Și o cafea cu gheață și puțină lămâie, așa cum povestesc cei de la Coffeelicious: the weekly brew, află aici mai multe.
”în toamna asta copacii purtaseră frunze de aur care cădeau cronțănind pe macadamul curbat în toamna asta femeile purtaseră pekinezi mici de aur acționați de un mecanism complicat”
Fragment din JUCĂRIE MECANICĂ, același volum ca mai sus
Dacă vrei să vezi sau să revezi ilustrațiile din această colecție, sunt toate de până acum afișate în portofoliu.
Aceste notițe poetice sunt gratuite și ajung pe mail la cei care optează pentru această variantă. Dacă te abonezi la Sub Copac nu primești automat și poeziile. Ai detalii și instrucțiuni aici. Toate poeziile sunt publicate în secțiunea cafea și poezie.
Iar dacă îți place ce ai văzut sau citit azi, dă mai departe. Mulțumesc!