De când m-am angajat să trimit trei scrisori digitale în fiecare lună, de sub copac, am simțit din ce în ce mai acut cum relația mea cu timpul s-a deteriorat. Îmi place mult să scriu și să desenez pentru abonați, dar îmi consumă foarte multe resurse, de timp și de creativitate. Am decis să întorc acest lucru în favoarea mea și, chiar dacă multiplic efortul, să folosesc această publicație pentru a împărtăși cu abonații experiențele mele personale, ca artist, dar și ca umil trecător pe acest pământ. Sigur că am făcut asta și până acum, dar de acum înainte sper ca forma vizuală să aibă mai multă consistență, iar obiectivul acesta să-mi dea și mie o structură în care să cresc, să evoluez.
Așadar, începând de azi, abonații cu plată vor avea acces la povestiri sub formă de jurnale grafice autobiografice. Le voi împărtăși chiar dacă nu sunt într-o formă finală, alături de alte etape ale proiectelor la care lucrez, cum ar fi copaci pe care încerc să-i studiez sau schițe din călătorii. Nu uita că poți să îmi scrii dacă vrei să citești tot și, din indiferent ce motiv, nu poți acum să-ți asumi un abonament. Abonamentele mă susțin în munca mea și nici n-am cuvinte suficiente să-mi exprim recunoștința pentru ele, chiar dacă sunt foarte puține în momentul de față. Totuși nu aș vrea ca abonamentele să fie o piedică sau o frustrare pentru cine apreciază cu adevărat ceea ce fac, așa că:
Astăzi, de exemplu, povestesc despre relația mea complicată cu timpul și despre cum relația aceasta s-a manifestat chiar și în timpul cursurilor și atelierelor la care am participat în ultima lună, în cadrul Bucharest Graphic Days. Ideea aceasta m-a distrat și m-a entuziasmat mai mult ca orice altceva, ar trebui să fie un semn bun. Sper să îți placă și ție, sunt sigură că te vei regăsi în măcar câteva dintre situațiile pe care le-am exploatat.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Sub Copac to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.