Hai sub copac

Ce mai e și asta sau ce-mi doresc să fie

Încă de când am terminat facultatea și am prezentat lucrarea de diplomă, cartea Copacii Oglindă, am știut că nu vreau să mă opresc aici, că e doar începutul unui proiect de lungă durată. Totuși, trecerea dintr-un sistem de lucru în altul, de la cel bazat pe teme care vin de la un profesor, la temele pe care le aleg și mi le dau singură, nu a fost fără piedici. Iar când spun piedici, mă refer mai ales la cele pe care mi le-am pus singură, preferatele mele fiind lipsa de încredere, perfecționismul și sindromul impostorului. Nu știu dacă există un nume și pentru cei care vor să facă prea multe și nu reușesc să aleagă cu ce să înceapă, dar dacă nu există, pe cuvânt că îi găsesc eu unul. Glumesc, știu că nu sunt singura care trece prin asta și, tocmai de aceea, aș vrea să am ceva companie în demersul meu creativ către artistul acela care știe ce face și are încredere în ceea ce face. Iar dacă nici compania nu va ajuta, măcar va fi drumul mai plăcut.

Mi-am dat seama că oricât de mult aș căuta eu companie pe canalele sociale, nu o voi găsi. Am mulți prieteni care mă urmăresc și pe care îi urmăresc, dar algoritmii care ne pot aduce împreună ne scapă la toți de sub mâini și, sinceră să fiu, m-am cam săturat să văd ceea ce nu vreau să văd. Îmi doresc un grup cu care să pot sta de vorbă, sub copac. Încerc și pe această cale, în speranța că va exista mai multă încredere și interacțiune, într-un spațiu virtual mai mic, mai prietenos. Dacă ne strângem măcar 10-20 oameni, pentru început, eu tot sunt fericită. Și poate că voi găsi o cale să nu stăm doar la umbra copacului virtual ci și față în față, din când în când. Tot ce îmi doresc este să adun sub copac un grup de prieteni interesați de aceleași subiecte ca mine, să existe dialog, feedback, schimb de idei și comunicare. Îmi doresc să râdem împreună, din când în când, să ne înfuriem, dacă situația o cere - dar nu unii pe alții, asta nu va fi nici tolerat, nici posibil. Sub copac vom vorbi civilizat unii cu alții sau ne vom căuta alt copac la care să ridicăm glasul, sau piciorul, fiecare după posibilități. Nu vor fi linkuri plătite și nici alte forme de promovare. Voi folosi aceste mijloace doar pentru a aduce informație în plus, așa cum voi recomanda oamenii și resursele pe care le-am folosit sau care m-au inspirat pe mine și cred cu tărie că pot să inspire și pe alții.

Ce vei găsi în scrisorile mele?

E devreme pentru a face o listă definitivă, dar tatonez cu următoarele idei:

• detalii interesante despre copaci și păduri, natura din jurul nostru, ecologie, conservare, mediu

• dezvăluiri din culisele proiectelor la care lucrez, etape intermediare și explorări personale

• propuneri de teme creative pentru toată lumea, indiferent de experiență

• cărți, poezii, expoziții, activități, pasiuni, copilării și alte ficțiuni sau invenții care ne pot face viața tuturor mai frumoasă

• invitații la ceai, cafea sau un pahar cu vin, sper că în viața reală, nu pe chat

• poate o rețetă delicioasă furată cu acordul șefului inimii și bucătăriei mele, Alex

• cărți poștale din locurile prin care călătoresc, virtuale sau chiar în cutia poștală, pentru cine îmi transmite adresa fizică

Pe cine aștept eu sub copac?

• pe iubitorii de natură

• pe curioși

• pe cei care adună mai multe cărți decât pot citi, pe rafturi

• pe cei care se pot bucura încă de o carte ilustrată sau de o bandă desenată

• pe cei care ar vrea să fie artiști

• pe cei care cred că nu pot fi artiști

• pe cei care știu că joaca nu e doar pentru copii

Te rog, dacă ți se pare interesant ce vei găsi pe aici, să-ți inviți prietenii care știi că ar putea fi interesați. Îmi doresc să apucăm să ne prezentăm și să ne cunoaștem, să creștem încet. Copacii cresc încet.

Vrei să vii sub copac?

Intenționez să trimit o scrisoare pe săptămână sau cel mult la două săptămâni, fiecare dedicată sau inspirată de un copac. Mi-e greu să mă angajez deocamdată la o zi fixă sau o frecvență, dar promit că nu te voi agasa cu mai mult de 3 ediții pe lună. Primele 11 scrisori vor fi cu acces gratuit. Înainte de a propune un abonament plătit (suma nefiind în niciun caz prohibitivă), vreau mai întâi să aflu care sunt interesele grupului și ce pot eu oferi, apoi să vedem cum și dacă ne putem ajuta reciproc.

Scrisorile mele vor sosi pe mail, dar îți recomand să descarci și aplicația pe telefon, ca să ai acces la opțiunea de chat. Îți explic eu ulterior ce facem și când avem nevoie de chat.

În general voi aborda subiecte pozitive și idei frumoase. Așa trăiesc eu și așa simt. Te previn însă că, din când în când, mă enervez și sufăr din cauza răului pe care tot noi, ca oameni, îl provocăm în jur. Sau de care nici nu suntem conștienți că-l provocăm. Iar când mă enervez, scriu.

Hai să vedem ce iese. Poți și chiar te rog să-mi spui și tu ce ai vrea să afli de la mine și te aștept cu drag alături de mine, sub copac!