„Cărțile din cărți se fac”. Nu am întâlnit scriitor care să nu creadă și să nu spună asta. Propoziția poate fi adaptată și din perspectiva cititorului. Cărțile trimit la cărți. O poveste te ghidează de multe ori către multe altele, ca într-un joc de domino, cu diferența că nu pică nimic, dimpotrivă, ceva se construiește în noi.
Săptămâna trecută am terminat „There are rivers in the sky”, de Elif Shafak și am de gând să scriu mai mult despre asta înainte de finalul lunii. Până atunci te iau cu mine la o cafea cu lavandă (inspirație din cartea lui Elif) și câteva versuri din Epopeea lui Ghilgameș, în traducerea pe care am găsit-o deocamdată, la bibliotecă. Mi-am dat seama că nu am decât o fotografie pe care am folosit-o și pe notes, de când am citit sub un copac din Cișmigiu, alături de Alexandru Farca (care are și el un volum interesant în mână, dacă te uiți bine).
Cred că știi despre ce e vorba, dar pentru orice eventualitate, menționez că este vorba de cea dintâi și cea mai veche epopee din lume, scrisă pe tăblițe de lut, în cuneiforme, înainte de Iliada sau Odiseea, înainte de Biblie. Tăblițele au făcut parte din uimitoarea bibliotecă a regelui Assurbanipal, în Ninive (Mesopotamia). Povestirea în versuri nu este completă, îți lasă multe goluri pe care imaginația ta trebuie să le umple, dar chiar și așa merită citită. Se estimează că poemul inițial a avut peste 3600 de versuri, din care au rămas mai puțin de jumătate.
Am ales câteva rânduri care să se potrivească sub copac:
S-au oprit și se minunează privind pădurea.
Se uită îndelung la înălțimea cedrilor,
se uită îndelung către intrarea pădurii.
Pe acolo, pe unde trece de obicei Humbaba, sunt urme:
drumurile sunt bătute, calea e netezită.
Văd muntele Cedrilor, lăcaș divin, piedestalul lui Irnini.
Pe povârnișul muntelui, cedrii își înalță ramurile îmbelșugate;
plăcută e umbra și plină de miresme.
Acolo se împletesc măceșii, acolo se-ncâlcește pădurea;
....
Tableta a cincea
Epopeea lui Ghilgameș, traducere de Virginia Șerbănescu, Editura Mondero, București, 2008. Și mai aleg o temă care definește de fapt poemul: teama de moarte și speranța (falsă) că am putea găsi o soluție pentru a deveni nemuritori, speranță care ajunge să ne împiedice să ne bucurăm de viață cu adevărat. Nimic nou sub soare, de cel puțin cinci mii de ani.
...
Când zeii au făurit omenirea,
au hărăzit oamenilor moartea.
Viața veșnică au păstrat-o pentru ei!
Tu, Ghilgameș, deci, caută să-ți îndestulezi pântecele,
zi și noapte bucură-te și te veselește;
fiecare zi să fie o sărbătoare,
zi și noapte, joacă și cântă:
pune-ți veșminte frumoase,
împodobește-ți părul, spală-te bine cu apă;
ia aminte la copilul care te ține de mână,
iubita să găsească la pieptul tău plăcere:
iată ce li se cuvine muritorilor.
...
- Cu toate că-i neînduplecată, moartea e legea tuturor;
Clădim noi oare case pentru veci?
Pecetluim noi oare învoieli care să lege pe vecie?
Frații își împart oare, pentru vecie, bunurile?
Veșnică e oare ura între oameni?
Râul care se umflă te duce el oare cu el pentru vecie?
............................................................................................
De la începutul veacurilor, nimic nu este veșnic!
Cel care doarme și cel care-i mort se aseamănă unul cu altul.
Oare nu închipuie amândoi icoana morții?
....
Tableta a zecea
Epopeea lui Ghilgameș, traducere de Virginia Șerbănescu, Editura Mondero, București, 2008. „Veșnică e ura între oameni?” - întrebarea care ne bântuie și acum, la atâtea mii de ani distanță de momentul în care a fost săpată în lut. Viața fără de moarte aparține zeilor, nouă ne-a rămas doar veșnica ură.
Și o cafea cu lavandă, drept consolare
Să ne bucurăm de viață și de cafea așadar, desigur cu moderație. În „There are rivers in the sky” există un personaj care prepară cafeaua adăugând puțină lavandă în ea. Pentru o energie calmă, se spune acolo. N-am putut să nu încerc. Ce am făcut eu a fost să infuzez cafeaua (la french press, maxim 6-7 minute) cu jumătate de linguriță de lavandă uscată. Am turnat / strecurat apoi în pahare, am adăugat puțină spumă din lapte de ovăz și m-am bucurat de rezultat. Voi încerca și alte rețete, poate data viitoare adaug mai multă lavandă. Dacă descopăr o combinație și mai interesantă îți spun.
O zi cu energie calmă îți doresc!
Aceste notițe poetice sunt gratuite și ajung pe mail la cei care optează pentru această variantă. Dacă te abonezi la Sub Copac nu primești automat și poeziile. Ai detalii și instrucțiuni aici. Toate poeziile sunt publicate în secțiunea cafea și poezie.
Iar dacă îți place ce ai citit azi, dă mai departe. Mulțumesc!