Draga mea, chiar zilele astea admiram abundenta de cutii postale din Franța si ma întrebam oare ce primesc oamenii in ele. Si eu am nostalgia cărților postale, dar, recunosc... nu am mai trimis de mult. Poate ca ar trebui sa fac asta ...ca aducere aminte de vremurile cu timp mai mult si cu abundenta interioara. Ție nu ți se pare ca internetul si comunicarea asta instanta parca ne usucă interior? Mie asa îmi pare
Cristiana, da, e o senzație de pustiire. Ne lăsăm păcăliți că ne hrănim cu o abundență de frumusețe sau informație, disponibilă atât de ușor peste tot în jurul nostru, avem impresia că asta ne va îmbogăți sufletește, dar în fapt e mult prea mult și nu ne mai rămâne timp să o digerăm, să o absorbim. De aceea regret acele vremuri în care timpul de așteptare are atât de prețios și habar nu aveam :)
Draga mea, chiar zilele astea admiram abundenta de cutii postale din Franța si ma întrebam oare ce primesc oamenii in ele. Si eu am nostalgia cărților postale, dar, recunosc... nu am mai trimis de mult. Poate ca ar trebui sa fac asta ...ca aducere aminte de vremurile cu timp mai mult si cu abundenta interioara. Ție nu ți se pare ca internetul si comunicarea asta instanta parca ne usucă interior? Mie asa îmi pare
Cristiana, da, e o senzație de pustiire. Ne lăsăm păcăliți că ne hrănim cu o abundență de frumusețe sau informație, disponibilă atât de ușor peste tot în jurul nostru, avem impresia că asta ne va îmbogăți sufletește, dar în fapt e mult prea mult și nu ne mai rămâne timp să o digerăm, să o absorbim. De aceea regret acele vremuri în care timpul de așteptare are atât de prețios și habar nu aveam :)