Dispariția lentă a scrisorilor în plic

Până atunci, cărți poștale pentru abonații cu plată

Dacă nu ți-ai dat seama, sunt o nostalgică. De fiecare dată când intru în bloc deschid cutia poștală și mă uit cu speranță înăuntru. De cele mai multe ori găsesc o reclamă sau o hârtiuță prin care cineva vrea să-mi cumpere casa. Am totuși puțini prieteni care s-au molipsit de nostalgie și îmi mai trimit câte o carte poștală. Ce sărbătoare e atunci! La noi încă se mai livrează scrisori și cărți poștale. Se mai pierd, nu știi niciodată a cui e vina, mai gustă cățelul din ele, dar o mare parte ajung la destinație.

Abia m-am întors după o escapadă scurtă în Danemarca (despre care abia aștept să scriu, dezvălui doar că va fi o scrisoare specială despre cărți și literatură) unde am aflat că Post Nord va întrerupe serviciul livrării de scrisori, la finalul anului acesta. Cutiile poștale de pe străzile daneze au început deja să fie strânse. Mai multe detalii poți citi din articolul pe care l-am găsit pe BBC. Danemarca e o țară foarte avansată din punct de vedere al digitalizării, nu mă miră astfel de măsuri. Mă întristează doar. Ce se întâmplă e o consecință firească, un rezultat al faptului că noi nu ne mai scriem, că am pierdut acest obicei.

De ce am face asta și de ce am plăti un preț destul de piperat pentru expedierea unei cărți poștale, am putea să ne întrebăm. Știu că e scump, am văzut pe pielea mea, atunci când am trimis cărțile poștale pentru abonați, din prima mea vizită în Copenhaga, acum aproape exact un an. Au ajuns încet și nici măcar n-au ajuns toate. Poate că de aceea m-am simțit și eu ușor descurajată. Dar nu vreau să renunț, nu atât timp cât mai există acest serviciu. Poate că s-ar putea găsi soluții și când nu va mai fi, e clar că ajungem cu toții acolo. În UK sunt probleme cu poșta de mult, când am trimis în Canada nu a ajuns niciodată și sigur mai sunt exemple. Cu toate acestea, toate orașele sunt pline de cărți poștale, majoritatea destul de urâte sau banale, dar chiar și așa, unde se vor duce când nu va mai rămâne nicio cutie poștală în care să le punem?

Mi-e și teamă să întreb dacă și pentru tine înseamnă ceva să primești sau să trimiți un gând dintr-o vacanță sau dacă ți se pare că mă comport ca un televizor vechi și stricat, dar nu, mai bine te las pe tine să-mi spui dacă încercarea mea e lipsită de sens sau… dimpotrivă.

După cum știi, eu numesc ceea ce scriu aici, Sub Copac, scrisori. Nu newsletter, nu mail, nu postare, nu articol. Asta îmi doresc să fie, gândurile mele către tine și către alți abonați. Îmi place ideea că vei primi ceva în poșta ta, fie și virtuală, de la mine. Așa cum îmi place să petrec un timp căutând cărțile poștale potrivite pentru abonați - asta implică o acceptare a decalajului care se produce între momentul în care eu mă gândesc și clipa în care gândul ajunge la tine. Tocmai acum, când totul e instant, ce experiență interesantă e să înveți din nou cum să aștepți!

Atunci când te-ai abonat, ai văzut probabil că în varianta cu plată poți primi de la mine, din când în când, cărți poștale. Nu pot face asta prea des tocmai pentru că până și prețul de la Poșta Română a sărit mult, în timp ce abonamentul Sub Copac a rămas așa cum era la început. Dar o fac, atât timp cât și tu îți depășești anumite rețineri. Ca să primești o carte poștală, trebuie să împărtășești o adresă fizică, trebuie să ai încredere în mine și să mă crezi că nu o voi folosi în niciun alt scop, niciodată.

Așadar, dacă vrei să aștepți și dacă vrei să primești o nouă carte poștală de la mine, achiziționată recent din Danemarca, va trebui să-mi trimiți adresa ta completă sau să-mi spui dacă s-a schimbat cumva, în ultimul an (în cazul în care o am deja). Aș prefera să fie din România, dar hai să vorbim și să vedem cum putem face și pentru cei aflați peste hotare. Voi trimite în zilele următoare și un mail personal, fiecărui abonat în parte, sper doar să nu mă încurc printre mesaje așa că, dacă nu primești nimic, verifică mai întâi în spam, apoi dă-mi tu un semn, fie aici, fie direct pe mail, oriunde îți este mai ușor.

Până una alta, tu când ai trimis ultima dată o carte poștală cuiva drag?

PS: mulțumesc Sarmanul Isidor pentru recomandarea muzicală care se potrivește ca o mănușă acestei scrisori: