Contrar planului, aceasta este tot o scrisoare deschisă tuturor abonaților, plătitori sau nu. Am ales așa pentru că astăzi vom vorbi mai mult decât altădată despre noi, despre comunitate și ce avem de câștigat dacă stăm și ne susținem unii pe alții, sub copac. Iar la final am și câteva recomandări, ca de obicei, pentru mirări și bucurii de suflet.
Nu știu voi cum stați, pe mine m-a încetinit o răceală ce a debutat înainte de scrisoarea trecută și nu m-a lăsat de tot decât ieri. Și pentru că asta nu putea fi suficient, Alex a fost plecat într-o delegație în Iran. Am știut mereu că ceea ce se vede în media nu e decât o frântură de realitate, dar nu pot spune că am dormit neîntoarsă. De ieri a venit înapoi și am răsuflat ușurată, ba mi-a adus și ceva ce n-am mai gustat până acum, abia cules din copăcei. Ghici ce e mai jos, în fotografie.
Răceala mea a fost floare la ureche comparativ cu ceea ce ar putea să ne dărâme pe toți, psihic, dacă stăm prea mult cu ochii pe situația recentă a lumii. Eu am reușit dintotdeauna să trăiesc pe altă planetă și să nu fiu foarte conectată la tot răul din lume. Nu mi-am propus, pur și simplu nu simt foamea de știri sau, mai corect spus, mi-e teamă de ceea ce aș putea afla, prin urmare mă bag cu capul acolo unde numai rădăcinile ar trebui să stea. Și tot mai ajung la mine știri care mă iau pe nepregătite. Apoi mă doare durerea lumii de parcă ar fi a mea și am nevoie de un timp să îmi revin la ale mele.
Data trecută am promis că în scrisoarea de azi vorbesc despre colaborare. Și o voi face, dar nu doar azi, ci pe parcursul a două scrisori. Am nevoie de câteva zile în plus pentru a lucra la partea a doua, dedicată colaborării așa cum există ea în natură. O colaborare fascinantă care se întâmplă peste tot și care parcă se diluează tot mai mult, între oameni. Simt că anul acesta vom avea din ce în ce mai multă nevoie de sărbători. De Halloween, de Moș Nicolae, de Crăciun, de orice altceva care să ne facă să zâmbim, să dăruim, să împărtășim, să fim alături de cei care contează. Simt că o să mă bucur, ca niciodată, când vor începe iar „festivitățile” în noiembrie. Și o să mă bucur și mai tare dacă voi reuși să ofer, din timp, mai multe cadouri și motive de descrețit fruntea, abonaților sub copac. Am multe idei și știu că vom avea cu toții nevoie de artă, de natură, de comunitate, de contactul cu oameni alături de care să redescoperim valorile care se cutremură grav în lume.
Un prim exemplu e felicitarea de Halloween pe care am adăugat-o de ieri în magazin. Sper să te amuze și să vrei să o comanzi.
Ai recomanda sub copac unui prieten?
Nicio comunitate nu crește singură, prin efortul unui singur om. Asta mi-e deja clar. M-am speriat când am văzut ce puține comentarii sau reacții existau, la ceea ce scriam, la început. Uitasem că eu sunt melc-copacul și băteam nerăbdătoare din picioare. Unii dintre voi m-ați ajutat să-mi amintesc și să reconfigurez așteptările. Și uite așa am revenit pe modul încetuț-că-i-mai-drăguț. Comentariile sunt disponibile în general doar pentru abonații cu plată, această scrisoare făcând excepție. E-mailul meu, în schimb, e întotdeauna deschis tuturor, dacă e ceva de spus - vei afla imediat la ce mă refer. Și va veni și momentul în care vom vorbi mai mult între noi, sub copac, așa sper.
Un alt ingredient important pentru dezvoltarea unei comunități, pe lângă răbdarea inițiatorului, e gura lumii. Tu ești gura lumii mele, a lumii de sub copac. Tu poți da mai departe, tu poți recomanda această publicație, tu spui și altora dacă ți-a plăcut ce ai găsit pe aici. Adevărul e că părerea ta are mai multă greutate decât lauda mea, de aceea sunt foarte recunoscătoare pentru orice invitație pe care o lansezi tu către prieteni. Asta, alături de abonamentul pe care îl plătești, e o măsură mai mult decât evidentă a faptului că apreciezi munca mea și că ai suficient de multă încredere în mine încât să mă arăți cu degetul - în sensul bun, să sperăm.
Asta nu înseamnă că eu stau degeaba și nu fac nimic pentru tine. Iată ce propuneri am pus la cale, pentru perioada următoare, ba chiar și pentru tot anul următor.
1. Programul de recomandări, cu premii
Acest program îi ajută și îi recompensează pe toți cei care distribuie sau recomandă sub copac și aduc membri noi în comunitate. Nu sugerez că ar trebui să forțezi pe cineva, doar pentru un premiu, dar o recomandare contează și poate fi apreciată de ambele părți. Am fost atât de recunoscătoare de fiecare dată când un prieten sau o prietenă mi-a spus despre un podcast fain, despre o carte bună, despre un film care nu trebuie ratat. E exact același lucru: dăm mai departe și lucruri bune și frumoase, nu doar veștile teribile.
E foarte ușor să participi la acest program, în care ai și tu de câștigat:
1. Distribui sub copac. Folosești butonul de mai jos sau spui prietenilor tăi despre sub copac, trimițând un link pe mail sau pe social media.
2. Câștigi abonamente din partea mea. Atunci când prietenii tăi se abonează folosind linkul de la tine (în varianta gratuită sau plătită, nu are importanță) tu poți câștiga astfel:
1 lună gratuită pentru tine, dacă 3 prieteni s-au abonat
3 luni gratuite, dacă au fost 5 prieteni
6 luni gratuite, dacă ai stâns 25 de prieteni
Situația recomandărilor tale o ai deja aici:
Dacă vrei să știi mai multe, întrebă-mă sau uită-te puțin prin Substack’s FAQ.
2. Reduceri pentru abonații cu plată
Abonații cu plată vor avea în continuare un conținut dedicat doar lor și cadouri ocazionale. Pe lângă acestea, voi oferi și coduri de reduceri, la magazinul online. Profit de acest moment pentru a le reaminti abonaților cu plată că au deja o carte poștală gratuită (detalii aici, în caz că a scăpat informația), iar cei care nu mi-au scris deja sunt invitați să-mi trimită un mail cu varianta aleasă. E încă valabil.
3. Un calendar surpriză
N-ai idee de când îmi doresc să fac un calendar cu copaci, dar am tot tărăgănat! Acum e momentul să mă provoc pe mine la acțiune și pe tine la un plan care se lasă cu surprize, un calendar care să dureze cât un an, cu adevărat. Care e rostul să tragi cu ochiul și să știi ce urmează în lunile următoare? Îmi plac mult surprizele și, dacă și tu ești ca mine, de ce să nu ai alege să ai o surpriză în fiecare lună? Calendarul sub copac va fi disponibil, filă cu filă, în fiecare lună, cu 7- 10 zile înainte de luna următoare. Nici eu nu știu exact ce va conține, nici tu. Cu observația că eu voi afla înaintea ta. Fiecare lună va fi tipărită separat și va conține un desen nou, inspirat de un arbore (plus o povestioară, un mic text sau un citat), la o dimensiune pe care să o poți folosi pe birou. Seamănă puțin cu provocarea mea de dinainte de licență, când trei luni am desenat câte un mini-copac în fiecare zi. O selecție a ajuns în expoziția de la diplomă, poți să o vezi sau revezi mai jos.
Nu am creat încă o pagină în magazin pentru calendarul 2024, încă lucrez la cel mai bun mod de implementare. Ceea ce știu până acum e că abonații cu plată și susținătorii (founding members) vor primi acest calendar gratuit (mai puțin livrarea), atât timp cât își exprimă dorința, îmi transmit adresa poștală și abonamentul este valid. Pentru toți ceilalți, planul nu nu e încă pus la punct în toate detaliile lui, depinde și de interesul arătat. Schița de mai jos e doar ca să te ajute să-ți faci o idee, iar dacă se arată amatori, promit să încep o listă și să trimit curând detalii. Nu aș vrea să amânăm prea mult, știm ce se întâmplă cu serviciile de curierat și cu poșta de sărbători. Dă-mi un mail chiar acum dacă ai întrebări sau dacă vrei să te înscrii pe listă. La începutul lui decembrie ai putea primi deja primi un mini șevalet pe care să-l așezi acolo unde vrei să-l vezi, împreună cu fila lunii ianuarie 2024.
Cum mai pot eu să susțin comunitatea?
Așa cum mi-am propus încă de la început, fac tot posibilul să aduc aici momente și trăiri frumoase, exemple care să te inspire sau strigăte de ajutor, atunci când nu se mai poate altfel. Dar nu trebuie să vină doar de la mine. Dacă ai ceva ce ai vrea să dai mai departe lumii, dacă ai ceva de arătat, de povestit, anumite proiecte sau reușite personale pe care vrei să le împărtășești, dar și dacă ai nevoie de un anumit ajutor care ar putea veni din această comunitate, nu ezita să îmi scrii, ca să includ informația în următoarea scrisoare. Uimește-mă și nu uita că eu pot să fiu uimită și de o mână de fistic proaspăt, nu trebuie să fie ceva eroic sau senzațional. Putem avea o rubrică în care veștile bune și normale să vină de la voi.
De văzut, bucurat și mirat
Cea mai bună veste pe care am primit-o săptămâna aceasta a fost legată de semnarea memorandumului pentru Aer Curat, Sănătate și Viitor, prin crearea Centurii Verzi București - Ilfov. Asta înseamnă că se vor căuta soluții pentru combaterea poluării care afectează sănătatea locuitorilor Bucureștiului și a zonei înconjurătoare. Și, mai sper eu fără să mă fi documentat suficient (știi bancul cu „am fost și bolnav”...), că se vor opri tăierile nesfârșite, în situația în care Bucureștiul e deja e bolnav din lipsă de verde și aer. Nu știu cum se va întâmpla și când, dar optimista din mine speră să fie totuși un pas important înainte.
Cu expozițiile am stat mai prost, dar am ajuns totuși la două, într-o săptămână cu multe vernisaje. Prima e cea de grafică românească, organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, la Galeria Căminul Artei din București. Vai! Sunt lucrări care merită văzute acolo, dar spațiul plânge de neîngrijire și atmosferă comunistă. Nu am mai simțit de mult nevoia să fug de artă, doar pentru că ambientul e respingător. Și mi-a părut sincer rău că nu am reușit să fiu mai tolerantă, mai ales că m-am dus acolo pentru că o prietenă, OANA ISPIR, avea expuse linogravurile mele preferate.

A doilea vernisaj a fost chiar aseară, la Centrul de Studii Vizuale. E vorba de Forme de arhivare și comprimare, o expoziție foarte mică, de la o echipă care îmi place și care abordează subiecte ce se apropie mult de interesele mele, cu accente pe biologie, istorie naturală, etologie și etică, ecologie. Despre CĂTĂLIN RULEA, artist și muzician (The Pixels sau trupa Touluse Lautrec poate îți spun ceva), fondatorul centrului, sigur îți voi mai povesti. Aseară ne aminteam că ne-am cunoscut acum mai bine de 20 de ani, într-o cu totul altă configurație a vieții noastre.




De astăzi până pe 10 noiembrie se desfășoară Bucharest Graphic Days, cu expoziții, talk-uri și ateliere. M-am înscris la trei ateliere, așa că voi mai scrie despre asta. Dacă te interesează, aici e programul.
Când ești răcit și nu ieși foarte mult în lume, găsești și pe internet surse de mirare și bucurie. Nu sunt chiar de săptămâna aceasta, dar mi-am amintit că mi-au plăcut și am uitat să-ți spun de ele. Ambele țin de teme pe care le-am primit în facultate și care m-au făcut să privesc cu mai multă atenție lucrurile aparent banale din jurul meu: norii și frunzele. A DAILY CLOUD este un cont jucăuș și amuzant, pe instagram; iar pe substack am descoperit-o pe SAMANTHA DION BAKER, cu frunzele ei fantastice, vezi aici la ce mă refer. Și mai vreau să amintesc de cartea fotografului DORIN BOFAN – Aer Tare, care se va lansa în curând și care poate fi deja pre-comandată: Terra Silva.
Pentru descrețit fruntea, recomand serile de improvizație de la Urban Impro. Au acum în desfășurare Gala Maestro, găsești detalii la ei pe pagină. Am fost deja la primele două ediții și pot spune că o porție bună de râs face minuni.
Săptămâna viitoare mă așteaptă, la Timișoara, expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”. Înainte de asta, sper să ne recitim cel mai târziu marți, cu o continuare în care vedem cum e colaborarea în păduri, între copaci și nu numai.
Până atunci, o recapitulare la ceea ce am scris azi:
aștept o veste legată de calendarul sub copac 2024, dă-mi un mail dacă îți place ideea și te interesează
dacă ai abonament cu plată, nu uita că poți primi o carte poștală gratuită, de ales de aici
trimite-mi povestea ta, dacă vrei să fie inclusă în scrisoarea următoare
Pe curând!
Ha-ha! Struțo-Melc, asta da combinație inedită!