de ce ai nevoie

de ziua internațională a poeziei

Dragă suflet sensibil,

Astăzi e ziua internațională a poeziei, un prilej să îți amintesc câtă nevoie avem de acest gen de literatură și cât de mult au poeții nevoie de noi, să-i cumpărăm, să-i citim, să povestim despre versurile lor. Sunt de părere că nu există limită de vârstă și nici cititor care să nu facă loc și volumelor de poezie (fie ea și în proză) pe rafturile bibliotecii personale. La poezie trebuie să te întorci ca la propriul suflet, nu-l poți niciodată abandona.

Încerc să țin notițele poetice scurte și nu excesiv de invazive (în căsuța ta de mail), pentru a nu deranja, dar dacă ți-ai dori să revin la o frecvență mai mare nu trebuie decât să-mi lași un comentariu, câteva încurajări m-ar putea mobiliza.

Astăzi, de ziua internațională a poeziei, am ales câteva versuri potrivite cu ocazia, dar și cu tema acestei publicații, din Poesis Internațional 36 (o revistă foarte frumoasă publicată de Casa de Editură Max Blecher, un punct ideal de început pentru oricine simte nevoie să ia pulsul poeziei contemporane și nu numai, minunată prin amestecul de voci, stiluri, țări și teme)

În primul rând, poezia există, ne amintește Eloy Urroz, scriitor mexican născut la New York în 1967:

Poezia există

Poezia există,
supraviețuiește fără de început
și nu stă,
ci se reînnoiește mereu,
femeie splendidă cu pielea schimbătoare,
viperă iridiscentă,
lumină solară jupuită.
Poezie a marilor zăpezi,
croncănit răgușit
care șerpuiește
pe când soarele moare,
pasăre furioasă și târâtoare.

Elloy Uroz, în Poesis Internațional 36 

Durs Grünbein, poet născut în 1962 la Desda susține aceeași idee, scriind despre poezii:

„Ele există, căci în vers zbori cu viteza ideii,
Căci fiecare curs al vieții deraiază altfel,
fiecare țipăt se pierde-n albastrul cerului.
Limbambuli suntem noi, încâlciți în polilog,
și n-am putea spune care epocă
este a noastră, când somnul răpește corpul.
Doar că există miturile care mână istoria,
iar unele poezii pot salva vieți.”

fragment din Ipoteză, de Durs Grünbein, în Poesis Internațional 36 

Mai aleg două fragmente în care același autor arată că dragostea pentru poezie nu împiedică o privire lucidă:

„Acum, că nu mai există niciun cult al versului,
studiul împletiturilor poate să-nceapă,
petele și rupturile în toate texturile.
....
Acum că există poezii ca hârtia de-mpachetat,
simple, practice pentru uzul casnic,
ploaia poate fi, simplu, vremea de-afară,
iar soarele poate asfinți neobservat.”

fragmente din Teoria semnelor, de Durs Grünbein, în Poesis Internațional 36 

Ar mai fi mulți alți poeți din care aș vrea să citez, din aceeași revistă, închei totuși cu un poem care rimează cu această publicație și ne reamintește ce alte nevoi mai avem, pe lângă poezie, de Freiderike Mayröcker (poetă și prozatoare austriacă, 1924-2021).

de ce ai nevoie

de ce ai nevoie? de un copac de o casă pentru
a măsura cât de mare cât de mică viața omului
cât de mare cât de mică dacă te uiți în sus la coroană
și te pierzi în frumusețea verde luxuriantă
cât de mare cât de mică cât de scurtă
viața ta comparată cu viața copacilor
ai nevoie de un copac, ai nevoie de o casă
nu doar pentru tine de un simplu cotlon un acoperiș
să stai acolo să te gândești să dormi să visezi
să scrii să taci să-ți vezi prietenul și
astrele iarba floarea cerul

pentru Heins Lunzer

Freiderike Mayröcker, în Poesis Internațional 36 

Lângă revistă stă, de data aceasta, o infuzie foarte bună de plante. Cum spuneam și în notița anterioară, încerc să nu mai beau cafea în fiecare zi, dar păstrez obiceiul de a citi poezie „la cafea”, în fiecare zi.

Dacă ai ajuns până aici și mai ai un minut, m-aș bucura să-mi spui dacă vreuna dintre scrisorile mele te-a inspirat să iei vreun volum de poezie de pe un raft, nu neapărat din autorii recomandați, orice altceva. Lasă mai jos un mesaj când poți, spune-mi ce ai descoperit sau ce ai mai citit, îmi vei face weekendul mai frumos.

O zi poetică îți doresc,