Daniel Bănulescu în Observator cultural
Te vei stafidi vei fi un fruct exotic
Antologia poeziei românești de dragoste din Observator cultural, numărul 1254
„ ... Fii rezonabilă Ai mâini atât de frumoase încât nici n-au început Și nici n-au să înceapă vreodată Ai buze de care n-o să știe buldozeristul gânduri de care nu auzise dulgherul Și sâni de care nu va afla nici groparul ... ” Scurt fragment din poezia Te vei stafidi vei fi un fruct exotic, de Daniel Bănulescu, „cel mai fioros amant din sud” - poezie aleasă și comentată de Claudiu Komartin pentru Observator cultural.
Completez, ca de obicei, cu altă poezie aleasă de mine și băută alături de un ultim V60 dintr-o cafea superbă de la Goriffee, o prăjitorie (și cafenea) din Bratislava. Bem noi cafele după cafele și ne e (încă) bine acum, dar să nu uităm…
Piața Universității Nu ne-am nimerit nu eram foarte aproape Când ea încă striga Prietenul meu luase un glonte în spate Și-acum îl plimba Ajunsese cu el pe la Scala Ajunsese cu el pe la te rog frumos Glontele era viu prietenul meu era fraier Era cea mai grozava bucată de os Cu care altădată iubeam lumea Cu care el iubind bărbătește se lăsa peste ea Prietenul meu repet era fraier Dăduse un colț îl dădea Eu stăteam și beam o cafea mi-era bine Și după ce beam o cafea mai beam o cafea Lumea se cam plictisise de mine Prietenul meu se cam plictisise de ea
Daniel Bănulescu, volumul Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului, Editura Cartea Românească 1993
Dacă vrei să mai vezi și alte ilustrații, o arhivă se află la mine în portofoliu.