Copaci în pielea goală
sau cum să fii invidios pe platani
O idee bună nu vine niciodată singură. Luni seara, înainte de culcare, mi-a venit pofta să ieșim într-o scurtă plimbare nocturnă până în Cișmigiu. Mă trăgea încolo o curiozitate, nu doar nevoia de aer și mișcare. Am tot văzut tinerii platani dezbrăcați până la piele pe străzile din cartier și eram foarte curioasă dacă și bătrânii au același comportament indecent.
Da, platanii din Cișmigiu strălucesc într-o orgie de lumină, venind parcă din interiorul lor. Chiar și cei bătrâni și-au lepădat cojoacele, nu integral, dar e evident că au făcut ce-au putut. Spectaculos! Așa s-a născut a doua idee: dacă tot ne-am culcat târziu, hai să ne trezim foarte devreme și să revenim în parc la prima oră, să facem faci poze, i-am propus eu lui Alex. Ceea ce am citit pe fața lui nu s-ar putea încadra chiar la entuziasm, dar aveam eu suficient pentru amândoi și, după cum mă știi, sunt o persoană generoasă. Marți la cinci și jumătate eram în picioare, fără alarmă și fără șansa de a fi oprită.
